După echinocţiu

Creşte noaptea, creşte iară, mai mult sau mai puțin perpendiculară, am intrat în toamna astronomică, plecăm odată cu răsăritul de soare și zău îmi place; de-aș avea și două-trei zile de concediu, aș fi de-a dreptul arogantă.

În casă, decorul virează spre iarnă; uşor-uşor hainele de vară au dispărut, am pus protecțiile la geamuri, ușile nu mai stau decât ocazional deschise, pisicile dorm sincron în câte un fotoliu. Beciul se mobilează cu sticle și borcane, în extindere au apărut pachete cu brichete ruf, cuierele deja găzduiesc geci; am făcut foc în dormitor o dată, de poftă, şi în boilerul cel nou, gri, cu vas roşu de expansiune; n-am pus covoarele, mai e vreme.

Avem o grămadă de chestii de făcut, liste interminabile de to do - cred că și de-am sta o lună acasă tot nu le-am termina -, lucru avantajos, de altfel, pentru că, orice-am face într-o zi, avem motive de bucurie c-am mai terminat ceva. Domnul meu a făcut şepcuţe pentru coşurile de fum și le-a fixat, s-a mai distrat cu nişte vopsea-spray pe maşină, a montat boilerul cel nou și zilnic mai descântă ceva lemne, fân, scânduri, ce mai găsește și el pe moșie. 

Curtea e plină de smocuri de blană abandonate generos de câini, pisicile au început să se îngrașe, Pepsi evadează seară de seară; încă n-am descoperit ce altă soluţie a găsit (iniţial folosea o scândură pe post de rampă, în a doua etapă sărea pe pubelă şi apoi peste gard). Seara după ce mănâncă, pleacă întru arderea caloriilor şi ajutarea digestiei, iar dimineața vine la bucătăria de vară și ne cere să-i deschidem poarta.

Grădina e încă vie - mai avem ceva roşii, ardei și varză -, se coc strugurii (sunt foarte puțini) şi miroase incredibil bolta, grație florei spontane loboda și știrul roșu se corcesc și devin de la an la an mai verzi, pe chiuveta de sub măr aşteaptă nişte plante să fie puse la locul definitiv - solidago, achileea, coreopsis, sedum, rudbeckia. 

Ca jucărele noi, am primit un primus vechi, roşu, asortat terasei, un suport din lemn pentru cartea de bucate şi, plăcere vinovată, am descoperit un magazin Home Depot: am cumpărat diverse cutii cu capac, un ceas din lemn, vechi, decor pentru chioșc, le-am luat câinilor castroane din inox; greu, foarte greu să mă abțin. Și, colac peste pupăză, sâmbăta se organizează în centrul orașului târg de antichități; încă n-am ajuns să văd ce și cum, dar mă tem anticipat, prietenii știu de ce.

Pădurea se pătează uşor în galben, cad frunzele viei şi le ducem pe tălpi în casă, ritmul vieţii se domoleşte uşor şi parcă avem mai mult timp; seara înseamnă hrănit câini, parcat găini la somn, apoi stat pe terasă amândoi, domnul meu - pe Netflix, eu - cu ale mele şi cu măcar o pisică pe (lângă) mine.

Și m-am revăzut cu foştii colegi de clasă din liceu, după 30 de ani. 
Hakuna Matata!