Calendaristic, am intrat în toamnă, dimineața e răcoare bine, la prânz - cald, la fix cât să nu știu cum să mă îmbrac; cireşii ameninţă-n galben, roșiile au gust de soare de septembrie, strugurii sunt verzi, zmeura rodeşte aleator.
Ritmul vieţii parcă s-a domolit uşor, seara are o linişte de prunc proaspăt îmbăiat, am cam strâns seminţele pentru anul viitor, mă mai gândesc dacă voi mai strânge şi pentru alţii. Ca pregătiri de toamnă, punem conserve, tundem via, le-am făcut găinilor tradiţionala baie insecticidă (prilej cu care mi-a sărit în faţă un pui), culegem legume din grădină - merg ca o divă, în şlapi şi cu un coş balansându-se pe braţ, după roşii.
Gata scosul cuielor din scânduri şi popi, domnul meu le pune treptat, pe criterii de el ştiute, în podul bucătăriei şi în partea de sus a chioşcului, a curăţat coșurile, le-a măsurat şi urmează să le facă șepcuțe noi. Am scos boilerul pe lemne din baie - îi ajunge și lui, șapte ani ne-a slujit cuminte, deja trebuie altul nou -, pilota a revenit în dormitor de vreo două săptămâni şi pisicile ne uzurpă zilnic patul conjugal.
În rest, câinii încep să se îngraşe, Maşa vine acasă doar în vizite de două ore, în sat cântă drujbe zi de zi, unghiile mi se rup sincron, câte două odată la aceeaşi mână, şi ar trebui să mă tund, dar n-am chef.
Una peste alta, e cam bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu