De Obrejenie

# Azi e Obrejenia, ziua despărțirii de vară; încep să se îngălbenească frunzele, pleacă berzele, se retrag reptilele în pământ, se culeg plante de leac (leuștean). Azi e de rău să te cerți cu cineva.

# Ziua s-a scurtat vizibil, însă sâmbătă cred că a fost prima zi de vară autentică, cald (29 de grade, încă n-am văzut 30), fără umezeală, vreme molcomă și moleșitoare.

# Domnul meu cântă mai mereu la motocoasă, e un hobby de-al lui, dar efectele se văd doar pentru perioadă scurtă.

# Am scos faimoasa recoltă de o tăviță de usturoi de bulbili (în toamnă îmi doresc și ceapă egipteană), usturoiul de tuns, aflat sub formă de trei fire pe opt rânduri, a făcut o floare, am mai pus la uscat o tură de petale de trandafiri și de mentă.

# Strâng suflu bibilesc semințe de toate felurile, cronofagă operațiune, orice loc protejat de circuitul pisicilor în casă e mobilat cu o tăviță cu semințe.

# Am jumulit cu elan trandafirii - adică i-am scurtat, am tăiat frunzele afectate (unii tind spre chelie), am strâns de la rădăcina lor uscăciunile -, l-am tuns pe un domn gutui hotărât pe foc bacterian (unde am ajuns).

# Am smuls din bălăriile luxuriante din grădină - prilej cu care am redescoperit ceva leuștean, ardei iuți, fenicul, fasole -, mănânc mere și alune direct în livadă, aștept cu interes să se facă perele și prunele pentru compot.

În rest, m-am jucat cu deshidratorul, dar despre asta data viitoare.

Bună dimineața!