Din cana cu ceai de
hibiscus mă privește un fluture; cana e pictată cu flori de vară, ceaiul
miroase a verde, fluturele e colorat delicat. Afară-i noiembrie-n aprilie, în
casă - dezordine; și-n sobă arde focul.
Urmăresc căprioarele în
lizieră, cum aleargă, sar, se joacă, se întrec. E atâta frumusețe în ele, e
desăvârșire de-a dreptul, e o frumusețe până la cer și până la lacrimi. Perfecțiune,
numele tău e căprioară.
Uai, buni, uite câte
suuunt! - Cu ochii pe cer, fetița urmărește uimită zborul stolului generos de
ciori. Deasupra ei, un clopoțel-decor pus ca lalea atârnă ca o rufă pusă
la uscat.
Viaţa e simplă, mai complicat e
s-o trăieşti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu