# Ciudat Paște, care nu a
semănat cu niciunul anterior; aceleași pregătiri, în principiu,
trei la masă, apel video la prânz cu fiicele de la distanță, în
siguranță, remi în loc de canastă. N-a fost deloc rău, dar o
atmosferă apăsătoare s-a simțit.
#
Lucrez de acasă de la final de
martie, o experiență inedită și straniu
de plăcută, profesional vorbind; pornesc calculatorul (sau
calculatoarele) când mă trezesc, îl închid când îmi amintesc,
se leagă incredibil lucrurile și zău de n-am un randament
nesperat.
#
Mă trezesc la 6, ca de obicei, mă spăl, schimb, aranjez,
îmi beau cafeaua și abia aștept să mă așez la birou.
Nu mai e naveta și asta înseamnă timp câștigat, nu simt nicio
presiune, e ca și cum m-aș delecta, nu aș lucra.
#
Focul arde jucăuș în sobă, prin preajmă dorm expandate
patru mâțe, ies la o țigară și privesc cerul incredibil de clar;
nu mai mănânc doar la calculator (plus că mănânc mâncare
gătită), nu mai sunt atentă cu ce mă îmbrac (în sensul că nu
mai rotesc teancurile cu blugi, tricouri, să nu port doar
cate 1-2 din ele, Corul Madrigal style), nu
ies din curte decât să scot pubela, reciclabilele sau să iau câte
un pachet de la curier.
#
Mâinile mele și-au
revenit, chiar dacă mă spăl și șterg suprafețe des, plus că
folosesc dezinfectant. Mă enervează măștile, dar am o mulțime de
bandane pe care nu mi-e frică să le folosesc, chiar dacă arăt ca
un spărgător de bănci. Am deprins cuvinte noi: pozitivat, izoletă,
covid, contacți, mi-au intrat în vocabularul activ altele:
coronavirus, pandemie, carantină, ordonanță.
#
Apropo de izoletă, targa
aia îmbrăcată-n sac de polietilenă cu fermoar și ceva accente
roșii pe ea: e de-ajuns s-o văd și mă ia claustrofobia: gândul
că aș putea sta în ea, cu fermoarul tras peste cap, ca la morți,
mă oripilează. Nope.
#
Am experimentat distanțarea socială, în fapt, apropierea de
la distanță: vorbesc mai des la telefon, țin legătura mai strânsă
cu persoane dragi, aș zice că e o socializare mai aplicată.
Nu-mi
lipsesc: magazine piețe agitație urbană. Îmi lipsesc: râsetele
copiilor la porumbei, gălăgia veselă a liceenilor, lalelele din
centrul orașului, opririle la dom'colonel.
#
Și cânii, și pisicile se bucură de prezența noastră prelungită,
e prima dată când am văzut primăvara întreagă: n-au mai
înflorit pomii pe furiș, când eram la serviciu. Pomi-mirese,
cer, nori, păsărele gureșe, ploaie molcomă alternând cu soare
blând, verde avântat vertical.
Fă
rai din ce ai. Bine v-am regăsit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu