Câini în iarnă

Între două coduri

Înapoi la treburile zilnice, a trecut codul portocaliu de zăpadă, gata cu sinistrarea, că ce-i mult strică (între noi fie vorba, mie mi-ar fi plăcut să mai dureze vreo două-trei zile, am cumpărat până şi făină şi drojdie în caz de). De dimineaţă ne-am făcut plimbarea uzuală de iarnă până la maşina parcată lângă casa englezului (care, în mod straniu, a venit pe gerurile, troienele şi codurile astea multicolore, când şi în Londra avea fix aceeaşi vreme) şi chiar a fost fain.
Maşina a ajuns acolo ieri pe la prânz, după ce domnul meu a reuşit cu ceva eforturi s-o elibereze, cureţe, dezgheţe. Apoi, cu atenţie, bunăvoinţă, măiestrie, cauciucuri de iarnă, lanţuri, lopată roşie de zăpadă şi cenuşă - am terminat stocul de material antiderapant -, a reuşit să pregătească drumul întru coborâre. Acolo va locui Loganul nostru câteva zile, ne e fizic imposibil să curăţăm atâta amar de drum de două ori pe zi, până şi făcutul potecilor generează crampe musculare serioase (nu c-am mai avea nevoie, deja suntem roboţei); în plus, e a treia iarnă, deja pot spune că suntem obişnuiţi ca dimineaţa să ne bucurăm de-o porţie de plimbare; cică gerul face bine la ten, dacă e protejat înainte cu o cremă hidratantă.
Cum a fost în week-end? Cu mici excepţii, cam bine. Frig afară/cald în casă, dat tone de zăpadă/jucat cu patrupedele din dotare, îndeletniciri casnice/plimbat prin grădină, mâini picioare degerate-operaţie înţepătoare/plătit facturi prin internet banking îmbrăcată în pijamale. Urmărit flăcări în sobă; mângâiat pisici torcătoare; masă în familie şi minunăţele special preparate; ceva net; filmat plus făcut poze; admirat minunea de peisaj; ştiri la tv, că nu poate omul să lipsească şi el o zi că pică guvernul.
DN 73 e iar plin de cratere, gropile sunt în mare parte obligatorii, în oraş - maldăre de zăpadă pe marginile drumului şi prognoza zice că trebuie să se pornească un pui de Crivăţ asezonat cu geruri consistente vreo săptămână de-acum încolo.
Până azi, 49 de persoane au ajuns pe blogul meu căutând “cum se face focul în sobă”. Cu puţină grijă şi-un ritual iniţiatic.

Sinistraţi

A început să ningă joi, pe la 10 dimineaţa; domol, aşezat, iar până seara se aşternuseră cam zece centimetri de zăpadă pe care, hărnicuţ, copilul nr. 2 i-a înlăturat de pe zonele de acces înainte să ajungem noi acasă. Vineri a nins cam toată ziua, uşurel, cu un vânt companion care a dantelat mormanele de nea ca pe Sfinx; am dat tone de zăpadă de pe alei, din curte, iar la inspecţia de seară erau deja vreo 30 cm pe zonele necurăţate. Noaptea a nins iarăşi, sâmbătă dimineaţa ningea cu fulgi de gâscă, era soare, o lumină incredibilă şi linişte, multă linişte. Iar curăţenie, troienele de pe marginea gardurilor erau deja prea mari şi a trebuit să scoatem zăpada din curte, pe un teren învecinat. Zeci de drumuri, tone de zăpadă, joacă felină, companie lătrător canină, spart gheaţa ca să putem deschide porţile.
Zgomot clar de motor de tractor; zgomot gâtuit de motor de tractor, brummm-brummm; coboară domnul meu. Plugul n-a putut să urce până la noi, la intrarea în curbă s-a poticnit şi a renunţat. Ia R. dragule lopata cea roşie şi curăţă drumul, cam 100 m; şi maldărele lăsate de plug în curbă – că tot dăduse săracul zăpadă la greu până atunci. Nu s-ar fi hărnicit, dar în jurul prânzului aşteptam să vină nişte lemne – două camionete de salcâm “tocat”.
- Nu urcă, o să vezi, îl sun pe Georgel să-i zic că n-are cum nici cu lanţuri.
Sună; “ Eşti în reţeaua Orange”; buuun.
Pe la 3 jumate auzim soneria; erau doi dintre zimbri, n-au putut urca. Coboară domnul meu cu lanţurile, camioneta tot nu vrea. Sună băieţii acasă, la fratele cel mic, să vină cu căruţa să urce lemnele în curte. Vreo 6-7 drumuri, lemnele condimentate cu zăpadă; după ce-au terminat, Doina, iapa lor albă şi răsfăţată, a scos şi camioneta la liman.
Pe la 6,30 pm erau cam 40 cm de zăpadă, noi cărasem la adăpost cam o cincime din lemne, restul fiind acoperite cu polietilenă; apoi a început să plouă. Domol, aşezat; până spre miezul nopţii, tasând zăpada şi îngreunând-o. Duminică dimineaţă ningea, stratul nou avea cam 15 cm; n-am mai curăţat decât aleile, la poartă, la găini; deja toţi trei aveam o febră musculară zdravănă. Sub zăpadă – râuleţe zglobii de patinoar promiţătorii. După amiază – surprize, surprize! – a continuat să ningă, n-am mai luat seama cât, m-am mulţumit doar să mătur constant zăpada de la intrările în casă.
În astă dimineaţă totul era îngheţat; până la civilizaţie avem 200 de metri de pod de gheaţă.
Dap, suntem sinistraţi. Şi ne place.

Remember Radio Erevan?

Este adevărat că, după cum spune ministrul Igaş (el zice că n-a spus, doar presa i-a pus cuvinte în gură, bine că nu i-a pus căluş), în România vor fi zăpezi ca-n 1954?
Da, cu unele mici inadvertenţe. Nu în România, ci în Palma de Mallorca, nu ca-n ’54 ci ca-n ’56 şi nu ministrul Igaş a spus asta. Sau la asta se referea de fapt?

Maşa şi zăpada

Osana netului pe fix mobil, fie vremea cât de udă, plafonul de nori cât de jos, cei 384 Kbps merg; încet, dar sigur.

Raport succint despre ger

Frig, domne, frig, dincolo era mai cald!
Azi noapte, temperatura minimă înregistrată de termometrul cu sondă a fost de -19,9 grade, de dimineață, când am plecat la serviciu, erau -16,6; în oraș - doar -14.2.
Câinii nu prea vor să mănânce și mă cam îngrijorează, dimineața doar gustă și restul mâncării îngheață; diseară o să încep să le dau conserve, că la crănțănele simple nici nu se uită. Le punem apă caldă pentru băut de mai multe ori pe zi; Hades nu vrea să doarmă în căsuță, mă tem să nu pățească ceva din cauza frigului, bine e că a rămas mereu amator de-o plimbare și se mișcă mult.
Motanii mănâncă în disperare, dorm la greu și din când în când mai ies puțin pe-afară. Mașa ar sta numai pe coclauri - sau aproape -, dimineața o vânăm cu greu s-o băgăm în casă înainte de a pleca; și dacă mai are fata vreun șoarece proaspăt prins sau unul mai vechi, înghețat, descoperit ea știe pe unde, e de-a dreptul inginerie s-o vrăjim (cum s-a întâmplat în astă dimineață). Seara iar se face vânătoare de mâțucă.
Apa pisicilor îngheață peste noapte în bucătărie, conducta de apă rece se supără și ea și nu-i trece decât când o dezmiardă domnul meu cu turbina cu aer cald. Drumul e patinoar ce revendică ferm lanțuri, în curte zăpada scârțâie gălăgios, găinile nu coboară decât să mănânce.
În camere însă e cald și bine, boilerul din baie e tare prietenos, hidroforul, apa caldă, butelia, curentul, netul, telefoanele încă nu ne-au făcut probleme și sper să nici nu ne facă.
La serviciu e frig, nu a fost apă trei zile, seara ajung acasă împietrită și abia spre 10 reușesc să mă încălzesc.
De dimineață, din microbuzul Moritz pentru transport în comun se scurgea motorină; când l-am anunțat pe șofer, a spus că știe, e de la furtunul de retur sau de la teul din plastic.
Barajul de la Budeasa e înghețat.
Abia abia aștept să ningă.

Update 11.58 - ninge!

Iarna pe moșie

Plăceri vinovate - Jesus Christ Superstar

Până la ACTA, Jesus Christ Superstar, Andrew Lloyd Webber, 1970 (filmul - 1973).

Pe frontul de centru-sud nimic nou

Ger, domne, ger. Ceva mai mare și mai de durată decât mi-aș fi dorit, dar prietenul meu loial weather.com zice că de joi cresc temperaturile și încep ninsorile (deja fulguie vag). Multe. Consistente. Până miercurea viitoare. Atenționare de vreme rea doar sâmbătă, dar nici acolo roșu, portocaliu sau galben, ci doar verde, că doar de-aia e iarnă, să ningă. Parcă aud iar la știri coșmarul alb, vreme rea, frig și alte bălării, de parcă am fi în Tenerife, nu în România. Mie mai că mi-ar plăcea să rămânem o zi-două înzăpeziți, cu vreme ca-n poezia rusă, cu foc în sobă și pisici negre torcătoare în bibliotecă. Să umblăm îmbrăcați pe-afară ca niște cuiere ambulante, cu straturi-straturi de haine precum foile cepei.
Apa și butelia nu au înghețat grație exploatării raționale - să nu cobesc -, vinul fiert a revenit în peisaj, o dată cu copilul nr. 1, sosit acasă între două examene. Care, ca orice persoană respectabilă născută după 1989, considera că în trenul personal căldura e default. Na, că n-a fost și-a venit tremurând cu elan.
Pe drumul nostru Loganul circulă bine chiar și fără lanțuri, am pus şi oareşce materiale antiderapante pe unde se cerea, de la casa descoperită de noi de sărbători - cea cu tipul cu burtă și cu mobil - se aud de la o vreme diverse muzici - Pușca și cureaua lată, Din bucata mea de pâine, Unde e Târgoviștea. Interesant e că ascultă aceeași melodie în diverse interpretări; nu-mi convine de nicio culoare, dar trebuie să văd și partea plină a paharului: bine că nu sunt manele. Lasă că înfrunzesc ei copacii iarași și n-o să se mai audă.
Scriam acum două zile despre cum se face focul în sobă și ce mi-ar plăcea mie să conțină un ghid 4dummies despre viața la țară, mă gândeam că și alții ar avea nevoie de instrucțiuni detaliate și din acest motiv am scris. Una lume m-a cam certat: e ridicol ce scrii, toată lumea știe asta, te faci de baftă, ești fată deșteaptă, te cred că n-aveai de unde să afli, dar nici așa, să dai totul din casă. Mie mi s-a părut fair play să încerc să-i scutesc pe alții să facă greșelile noastre; în aste două zile, nouă unici au ajuns pe blogul meu căutând "cum se face focul în sobă", "a înghețat butelia" și "a înghețat țeava de apă". Eeee?

E început de februarie și mi-ar plăcea să nu mai existe liste, planificări, timp limită, agitație. Să fie totul alb, oamenii buni și calzi, lucrurile simple. Și să fie liniște. Multă liniște.

Iarna pe uliță

Plimbare uzuală, cu trei câini și trei pisici. Dihania cu ochi de bufniță și coadă înfoiată e Mașa.