Sare

Mina Iosiv, punctul de belvedere din salină.

Mina Iosif la suprafață.

În salină

Canionul de sare

Intarea în mină

Pur și simplu sare.

Fugiți de-acasă. 2. Praid

N-o să vă povestesc ceea ce puteți găsi în orice pliant/blog/site turistic, ci doar ce mi s-a părut special.

# A fost frig (și 1 gr), a plouat aproape continuu, a și nins la vreo 15 km de Praid; vremea e cu măcar două săptămâni întârziată față de zona noastră  - erau lalele, magnolii, meri, pruni în plină floare. În curți și în fața lor, stive de lemne de foc – zona nu are gaze naturale și casele trebuie încălzite opt luni pe an.

# Praidul pare mai oraș decât multe pe care le știu, chiar dacă nu are blocuri (are peste 7000 de locuitori); peste tot sunt tamaricși, flori pe fâșii înguste la porți, curți mici tot cu flori, doar ca excepție câte o grădiniță de legume unde se cultivă cartofi, fasole, ceapă, verdețuri – pământul e mai mult piatră decât pământ, nu e deloc generos.

# Prin tradiție, localnicii s-au ocupat cu sarea și lemnul (de la exploatarea lui la obiecte de artă), munci cu valoare adăugată, și au făcut schimburi cu cei care cultivă legume. Și cresc vite.

# Salina din Praid e foarte vie, copii cu triciclete și trotinete, oameni dormind pe bănci, adolescenți în parcul de aventură, ping-pong, badminton, gimnastică în grup cu profesor specializat, cafenele, gustări, magazine – un mic orășel subteran.

# Cade verdele de pretutindeni, un verde incredibil de verde.

# Comuna are și o librărie cu cărți, nu doar papetărie. Am fost la piața săptămânală, mi s-au părut foarte interesante rumoarea și târguiala în limba maghiară, am văzut tarhon la găleată, tije de rubarbă la fel.

# Porțile secuiești sunt o încântare; în Praid încă există sculptori de porți, poarta spune povestea proprietarului, cele vechi au cam 1,5-1,6 m înălțime, cele noi – peste 2 m și pe ele este sculptată câte o unealtă – furcă, greblă, sapă – cu ce vin oamenii în caz de incendiu.

# La unele porți erau brăduți împodobiți, ca la nuntă, în zona noastră. E tradiție ca de Sf. Gheorghe acei brazi să fie puși la porțile fetițelor ce intră în pubertate, ca omagiu, de către aspiranții viitori socri; cu cât fata e mai avută, părinții mai sus-puși, cu atât mai mulți pretendenți există și, implicit, brazi împodobiți la poarta fetei.

# La pensiunea unde am stat a fost dincolo de cuvinte, și de voiam nu reușeam să găsesc niște oameni atât de compatibili cu noi, plus că patru zile am fost singurii turiști de acolo (musafiri, nu turiști, că așa se spune în zonă). Doi câini și pisici fără număr, curte mare și verde cu foișor, pădure peste tot, Târnava Mică peste drum, plante perene în gădină fix ca la noi.

# Domnul B. de la pensiune ne-a oferit în două seri degustare de distilate de la distilerii celebre ungare: palinka de mere, pere Williams roșii, mure, zmeură, coarne, afine, gutui, coacăze negre, vișine, plus tescovină și distilat de bere (nici nu știam că există). După cum nu știam ce e whiskyul până când dl. S. nu mi-a arătat ce înseamnă (începând cu Lagavulin), pot spune că până acum nu am știut ce înseamnă palinca.

# Repere ale zonei: apa se aduce de la izvorul de la 13 km, berea se cumpără de la magazinul de la 16 case. J

# Canionul de sare l-am văzut parțial color, pentru că făceam patinaj artistic pe noroiul sărat, dar m-a bucurat că am reușit să vedem ieșirea minei Iosif (cea din punctul de belvedere din salină), unde sarea începe de la mai puțin de un metru adâncime. Toate izvoarele sărate care dau un peisaj selenar vara erau noroi generos, canionul – pustiu, liniștea fiind un magnet pentru urșii din zonă.

# Ștrandul era închis, de wellness n-am avut chef, așa că avem motive să revenim.

Lemn

Verde

Fugiți de-acasă. 1. Spre Harghita

În drumurile noastre prin țară, cu concedii de 1100-2400 de km, au fost zone pe care le-am ratat de-a dreptul, în sensul că am trecut cu mașina, dar nu am stat să gustăm zona și oamenii ei și ne-am propus noi să remediem aste scăpări. Printre zonele ratate - Ținutul Secuiesc; așa că am ales pentru o evadare de o săptămână județul Harghita, cu accent pe Praid, unde rezervasem din timp cazarea.

Am plecat pe Câmpulung, Rucăr-Bran, Brașov și până în nordul județului n-am văzut mare lucru din drum – și că-l mai făcusem de câteva ori, și că era nerăbdarea să ajungem -, am remarcat doar câteva sate săsești locuite acum de comunități rome (unde era o sărăcie lucie) și că monumentele istorice sunt complet nesemnalizate, dacă nu știi că sunt acolo le ratezi garantat.

Waze a ales drumuri lungi, gps-ul alegea drumuri ciudate, așa că am optat pentru google maps - când am avut net, că semnalul Digi era frecvent varză - când nu, am folosit sfânta hartă rutieră, că de-aia sunt copilot. (Tipa de la google: peste 300 de metri virați pe digei 13A.). În peregrinările noastre în zonă, pe mai bine de 500 km (din nordul Brașovului până în Valea Strâmbă) nu am văzut niciun wazer. Primul a fost un ilfovean, mai jos de Gheorgheni.

De la Sânpaul însă s-a schimbat radical decorul; verde copleșitor, zeci de cuiburi de berze în stâlpi de tensiune succesivi, copaci cu sfere de vâsc, mesteceni albi pe marginea drumului, dar și suprafețe invadate de fallopia japonica (iulișcă, troscot japonez), de la Sovata până după Tușnad, chiar și în mijlocul nicăieriului (la Înlăceni și Atid).

Și am ajuns în Praid...

Ridică ochii. Privind din spate

Ne vedem pe la mijlocul lunii. Aveți grijă de voi.

În ansamblu

După ploaie

De Paște, ediția 2019

# Săptămâna de dinainte: întâi frig și brumă, apoi 20 gr și iarba a sărit brusc de 20 cm; a înflorit liliacul, spre bucuria mamei domnului meu, care-l adoră, a dat grindină în seara de sâmbătă, apoi a cam plouat până marți inclusiv, alternând cu soare.

# De Paște: timp lejer și casa plină, ouă sidefate cu decorațiuni 3D, canastă cu râsete până la ore mici din noapte, audiții pe terasă cu trei DJ-i; revedere în neam luni (14 persoane)– i-am umplut sor’mii curtea, spre bucuria ei -, drumuri în cimitire și-o plimbare prin păduri, peste dealuri - am văzut din spate literele luminoase cu Mioveni pe care le vedem din curte pe dealul de vizavi.

# La capitolul dihănii din dotare, le-am deparazitat pe toate intern/extern, câinii sunt obraznici, pisicile au fost periate responsabil; motanul colorpoint a intrat în casă după mine - l-am văzut cu coada ochiului, dar am crezut că e Frida, așa că s-a gândit băiatul să scoată sunete ca să mă uit la el, apoi, mulțumit, a plecat; motanul bicolorul mai nou știe să utilizeze ușița de pisici.

# În grădină, sunt foarte multe flori avortate la pomi – din lipsa polenizării, a fost frig și albinele n-au mai ieșit -, s-au scuturat merii, e invazie de păpădii și de melci cu cochilie, s-au format cireșele la doi pomi (unul însă e aproape chel), lucerna are peste 40 cm și au dat afidele deja. Încă nu am pus fasole dovleci et comp., de răsaduri nici nu vorbim, e încă prea frig (am mai pus pătrunjel doar).

# În alveole sunt plăntuțe simpatice, au binevoit să germineze și mimozele de cucurbitacee - le-am pus în miniseră, minisera în raftul solar, dar se pare că a fost prea pe frig pentru ele - ceapa pusă în primăvara trecută a dormit un an sub brazdă și acum ne-a asigurat trufandale din producție proprie.

# La capitolul flori, au înflorit mixandrele, trei lalele albe și ceva narcise; albăstreaua montană se dă în spectacol, trandafirii de dulceață au făcut boboci, iar culorile pe moșie le asigură liliacul, lăcrămioarele, miozotul – bleu, alb, roz -, lilicele, phloxul pitic - lila, roz, magenta -, muscarii – bleu și albaștri -, vinca, bănuțeii, lilicele, unica panseluță (portocalie), tamarixul și încă două flori primite pe care nu știu cum le cheamă și locuiesc în coșul de răchită.

# Curtea s-a înverzit cu pete, coniferele au mugurași, chioșcul are look de vară cu hamac cu tot, casa de vizavi crește accelerat și se pare că va fi urâtă cu spume. Nu s-au auzit muzici din sat, doar ceva artificii, nu au fost turiști la pensiune sau la grătar, în lizieră. A fost cam bine.

Verde mic