Conifere-n mai

Bubu și Bubulețul.

Haos. Pe locuri, fiți gata, start!

Fugiți de-acasă. 9. Subiective

# De ce să mergi în Ținutul Secuiesc?  Pentru că verde ireal, nerușinat de-a dreptul. Lemn. Piatră. Apă. Peisaje.  Pentru a gusta locurile, istoria, tradițiile - culinare, economice. Pentru oameni. Muntele e dur, oamenii locului sunt și ei duri. Nu irosesc muncă, timp, vorbe. Câtă vreme tu, turist, nu ai fițe și mofturi și te adresezi frumos, ți se răspunde cu amabilitate și ești îndrumat cu bucurie. Dacă strâmbi din nas daaar sare cu rozmarin nu aveeeți?, se schimbă foaia. Nici urmă de experiență neplăcută sau de nem tudom-ul de care spun unii. Cum sunt secuii, pentru mine? Calzi. Eficienți. Amabili. Generoși. Îmi spunea cineva că da, dar ei se cred în altă țară. Sincer, și eu m-am simțit, între ei, în altă țară. Una mai bună.

# Steagurile secuiești, ce-o fi având una lume cu ele? Unii oameni se tatuează, alții își fac coafuri verzi cu creastă, motocicliștilor le plac hainele din piele - e un mod de exprimare, de a arăta apartenența la o comunitate, la ceva. Am văzut steaguri americane, canadiene, italiene etc. în nenumărate curți, vin oamenii din țările adoptive și arborează cu mândrie acel steag, cum acolo îl arborează și pe cel românesc când se întorc; și nu se scandalizează nimeni (dar ia să apară vreun steag al Ungariei sau unul secuiesc – pentru una lume: sunt diferite, să știți! -, că iese scandal!). Drapelul secuiesc e albastrul cerului cu soarele și luna (cel de luptă e cu negru și roșu, nu l-am văzut nicăieri arborat) și zău arată foarte bine, fie singur, fie între steagul României și cel al Uniunii Europene, cum frecvent l-am văzut în drumurile noastre.

Suveniruri

Disparate

Apreciere

În caz de incendiu

O lingură de pământ?  Hai s-o umplem!

Așa arată pământul, mai mult pietre (măriți poza)

Vâsc

Natură vie cu vaci și garduri electrice

Poate data viitoare.

Fugiți de-acasă. 8. Spre casă. Cum a fost

# De la Miercurea Ciuc am mers la Sânsimion, să vedem Manufactura Csiki sör și să cumpărăm bere; ghinion, nu se vizitează în week-end, aia a fost. Drumul prin Tușnad, frumos, îl știți, doar că se văd urmele defrișării, vaci la pășune, dar fără garduri electrice.

# Sfântu Gheorghe. Ploua des, eram dezamagiți că n-am văzut manufactura, sâcâiți, obosiți, așa că am oprit doar ca să cumpărăm Csiki sör. Văd o bere necunoscută, 9 gr, uuu, luăm, experimentăm. E cu miere, știți, nu? Nope. E dulce? Da… Nu, mulțumesc, luăm clasică.

# Drum întins spre casă, prin Brașov (au o centură super), Rucăr-Bran – l-am văzut cu alți ochi, spațiile largi, priveliștea de sus, punctele de belvedere, șerpuirea drumului pe munte. Alt fel de verde - este evidentă prezența stejarului, care în Harghita nu e – alt fel de piatră, mai blondă, mai calcaroasă, nu griul mat de bazalt.  

# Pe drumul de întoarcere am prins de la nori și ploaie în rafală la soare-n ochi și cap în nori, de la ploaie mocănească la grindină (în Câmpulung). Când am ajuns în Câmpulung am realizat că zile în șir nu auzisem niciun claxon în trafic, că nu fusese aglomerat și nici nu văzusem peturi pe apă.

# Am trecut Carpații Orientali și Carpații Meridionali într-o singură zi, am făcut per total vreo 1200 km.

# Au fost zile fără nicio grijă – uitasem cum e să ai mintea goală, fără to do-uri prioritizate -, am avut patru cărți, nu le-am deschis, am făcut doar câteva careuri de sudoku, am avut boxa portabilă, nu prindea Europa Fm, dar nici nu i-am simțit lipsa până am ajuns acasă. Nu am citit ziare, nu am ascultat știri, la tv m-am uitat cât m-a amuzat că posturile de documentare sunt dublate în maghiară și subtitrate în română.

# Cu ce ne-am întors acasă? Cu: opritoare metalice de porți, o chestie din lemn care se rotește în vânt, 4 ceșcuțe tradiționale de Corund (nu modele făcute special pentru turiști), două ștergătoare împletite din porumb, un clește din lemn pentru tigaia de teflon, un steag secuiesc, sare în formă continuată – de la bolovan scos din mină la sare fin măcinată -, pietre: de la pensiune, din canionul de sare și de la Rucăr. Și am învățat cuvinte noi – eladó, méz, csiki, sör, bor, áfonya, mókus, barna, falva, isten.  :)

Cu capul în nori

Privind lumea de sus

Fugiți de-acasă. 7. Gusturile zonei

# Am descoperit berea de manufactură Csiki, cu un gust ce m-a dus cu gândul la adolescență, când să bei o gură de bere e o aroganță. Am găsit-o pe Auchan online și, surpriză, chiar și în magazinul fizic (3 sortimente din 5 pe care le știm).

# Știați că există supă de gulaș? Nici noi. Și gulaș cu fasole. Și pastramă de cerb. Cârnați de cal. Cașcaval cu paprika, leurdă, ceapă roșie, ceapă verde, usturoi, chimen, piper. Kürtős kalács are alt gust decât kurtoș kolac-ul de prin piețele noastre, gulyás nu seamănă deloc cu gulașul de la restaurant.

# Preparatele din carne au alt gust (mai bun!), slănina și kaiserul au și altă consistență ca în zona noastră, iar în materie de produse lactate nu am mâncat nicăieri mai bune. (Am zâmbit pe drumul de întoarcere când am văzut cașcaval la vânzare pe Rucăr-Bran.)

# (De palinka ungurească și distilate nu mai zic nimic.)

Târnava Mică