Alb

 

Iarna mea

 

Start în 2021

 # Vremea a fost năucă, zile de toamnă târzie alternând cu zile de primăvară timpurie, sărbătorile au fost cu noroi, nu cu zăpadă, a plouat diluvian – prilej cu care a intrat apă în beci -, dar temperaturile pozitive mi-au furat mie zăpada de trei metri pe care-o așteptam. Curtea tinde spre mlaștină frământată de labe harnice, iar poteca din grădină spre patinoar lutos, motiv pentru care am pus covoare pe calea de acces: pot spune că pășesc pe covorul roșu când intru în grădină din lizieră.

# De Crăciun iar n-au venit colindătorii, dar ne-a colindat memory-stick-ul, de revelion (revelion în patru, zen, cu boxă activă și play-list-uri imprevizibile) iar au fost artificii, e drept că mai puține considerabil, dar câinii tot s-au speriat și eu i-am binecuvântat în gând pe piromani. La început de an am fost în plimbare la Curtea de Argeș, de Bobotează aveam ghiocei răsăriți, o floricică de primulă mov și au venit niște tineri cu Iordanul; iar vineri a început să ningă, a mai plouat, a mai stat, acum ninge frumos și-i totul alb.

#  Încă-i aud pașii lui Hades pe beton, încă m-aștept să vină după mine prin grădină, încă-l caut cu privirea. Pepsi prinde șobolani, Urma arată crunt udă și plină de noroi - i-am pieptănat bretonul și zona capului ca s-arate și ea a câine -, Zăvod e cât ursul și în toată perioada de sărbători a înjurat cu spor artificiile.

# Igor a apărat vigilent moșia și-a venit ușor bătut - a dormit lemn vreo 14 ore și a șchiopătat vreo trei zile -, pisicile în general s-au eternizat în casă, cu excepția motanului-musafir, avid de bântuială, delicios când vine ud-baie și se șterge pe pantalonii noștri. Găinile sunt vii și nu ouă, căprioarele stau mai mult prin livezi decât prin pădure, păsărele gureșe se cred în primăvară..

Dacă în alți ani mă bucuram de izolarea socială din timpul sărbătorilor, de astă dată mi s-a părut firesc, e dreptul meu și obligația universului; și mă joc cu binoclul primit de la Moș Crăciun: urmăresc păsări, iepuri, nori, lună, avioane.

# Scade numărul cazurilor de covid la nivel național, județean, local, se relaxează măsurile de prevenție și-n mod paradoxal crește numărul cunoscuților mei care trec prin boală – trei au murit.

# În mod straniu, scriu 2021 din prima, nu am lag-ul altor ani, când mă obișnuiam abia pe final de ianuarie. 

Bine v-am regăsit.

Decembrie, mai pe la mijloc

# După Moș Nicolae au reapărut în decor coșul cu dulciuri și castronul cu mandarine, pe 8 decembrie a nins prima dată: mărunt, așezat, pe temperaturi vag pozitive, nu s-a prea depus, dar m-a bucurat nespus. Priveam pe geam albul de afară, ascultam Tales from the crypt și Fără zahăr, în casă ardeau domol focul în sobă și bățul Hem de scorțișoară în suportul specializat, semn clar că vin sărbătorile.

# Sunt ușierul-șef al pisicilor, încă supărate că ușile nu mai stau mereu deschise, mi-e drag când vine câte una de-afară zbârlită toată și mirosind a ger; sunt îmblănite bine, grăsuțe – Igor e cam tanc chiar. (Jinx s-a împuținat și în afară de masă și somn la căldură nu-l mai interesează altceva; mănâncă puțin și selectiv, frecvent îl încerc cu câte 2-3 feluri din mâncarea lui preferată doar să-mi facă hatârul să mănânce ceva.)

# Încă îl caut pe Hades cu privirea, mi se pare că îl aud lătrând sau țoc-țoc pășind pe alei; i-am schimbat castronul lui Pepsi (aveau amândoi la fel – e aiurea să fie trei castroane de mâncare, nu patru), am desființat locul unde mânca el suplimentar și zona mi se pare goală. Câinii mari sunt uzi și crunt de murdari – a tot plouat, pământul se bucură, nu și pardoselile din casa noastră.

# Găinile sunt bine mersi - toate pentru moment, până mai tăiem din ele -, grădina e tristă cu accente încă verzi, pădurea e ternă, în beci s-a infiltrat apă din pământul mustind – de multă vreme n-a mai fost atâta apă în sol; e perioada din an când natura arată crunt, depresiv aproape.

# Am cam cumpărat cadourile de Crăciun, m-am nărăvit la comenzi cu livrare la domiciliu (am în agendă telefoanele curierilor), mi-am croit azimuturile pentru 2021, casa e aproape pregătită pentru sărbători (decorarea – mai spre Crăciun) și, ca de obicei pe final de an, sunt în concediu. Să fiți bine, ne revedem în 2021.

Ordinea operațiilor când construiești o casă

 Sapi, nivelezi, faci gard și musai pui steag de 1 Decembrie.

Circuitul mâței în natură

 In&out. Mașa.

2xnegru

Patru anotimpuri

 

Remember Hades

 

Hades

L-am adoptat de la Adăpostul AULIM de la Smeura în primele zile din mai 2010, ni s-a spus că are 6 luni, așa că am hotărât că e născut în ziua în care noi ne-am mutat: 1 noiembrie 2009. Avea crotalie cu ultimele cifre 666, așa că i-am spus Hades.

Am muncit luni în șir cu el să-i atenuăm traumele generate de oameni, domnul meu trebuia să-și dea cu țuică pe mâini ca să accepte Hades să fie mângâiat, prietenos maxim n-a fost niciodată cu niciun străin, iar cu bărbații a avut mereu o problemă.  

A făcut cam ce și când a vrut, i-au plăcut dulciurile, în special eugeniile și biscuiții, cârnații și gâturile de pui, laptele și pepenii. A făcut echipă cu toți ceilalți câini, a tolerat pisicile, cu Jinx și Mașa chiar a fost prieten. 

Miercuri de dimineață i-am pus, ca de obicei, suplimentul de hrană; l-am strigat, n-a venit – nu era bai, că așa făcea când îl apuca. I-am pus salteluță nouă în căsuța – o haină din piele pensionată de Ana. După câteva ore, mâncarea era neatinsă; l-am chemat iarăși, degeaba. Am plecat să-l caut, strigându-l; Pepsi m-a dus la el: lângă atelierul domnului meu, ușor ascuns, lângă o groapă la care muncea să sape de câteva zile.

Acum e sub nucul central, trei nuci cu trei câini odihnind sub ei; Răzvan i-a scos zgarda – animalele trebuie să fie libere – și i-a pus țuică pe mormânt.

Hades. 1.11.2009-9.12.2020. 

Eternitate lină, băiat!