Like?:)

vineri, 10 mai 2013

Viaţa la ţară, reversul medaliei ***

* Păienjeni, muşte, zburătoare diversificate, şoareci, şopârle, melci, limacși, omizi, cărăbuşi, viespi, furnici, broscuțe cu care împarţi arealul şi cărora nu le pasă că e casa ta şi nu-ţi place să năvălească peste tine. Tot ele îți asigură un continuu fond sonor de care uneori e posibil să n-ai chef.
* Nu-s câini vagabonzi, ci doar ai vecinilor, fie lăsaţi liberi, fie scăpaţi din lanţ când vreo mândră intră în călduri, şi-s mai agresivi ca cei de la oraş, și categoric mai antrenați în ale apărării proprietății, în cazul dat – mândra. Din când în când, câte un cal stă parcat în mijlocul drumului și trebuie să-l cointeresezi să plece, timp în care ești precaut în perspectiva ridicării în două picioare a nesupravegheatului prieten al omului.
* Praf, mult praf, incredibil de mult praf și, ca diversificare, noroi; îți invadează casa, timpul alocat curățeniei e mult mai mare iar aspiratorul frecvent zice că nu mai poate și trebuie golit. Mobila strânge rapid bioenergie – adică se lipesc mâinile de ea –, se umple de lăbuțe decorative, iar ideea de curățenie generală de două ori pe an se transformă în curățenia lunară mai cu spirit de răspundere (două zile), chiar dacă mopul ți-e prieten cotidian.
* Haine mai multe (cărora le trebuie inventat loc), rufe murdare, multe rufe, huse, pături, pe care iarna nu-i ușor să le convingi să se usuce după ce le-ai spălat. Pelerine de ploaie, suluri izolatoare la uși/ferestre, cizme de cauciuc, mânuși de multe feluri, pălării și șepci – și ele trebuie depozitate undeva.
* E greu să rămâi seara la vreun eveniment, trebuie să lași pe cineva acasă să hrănească dihăniile, în caz de plecat în concediu chiar trebuie să se mute cineva în casă, week-endul rar ţi-l poți face liber, musafirii ți-i planifici în funcție de timp, nu de chef. Ținutele ți le asortezi doar cu vremea, pe principiul utilității, nu al preferințelor din ziua respectivă.
* Turiță, ciulini, scaieți, gropi, hârtoape, gunoi înșirat, mirosuri natur de baligă, tone de dejecţii de strâns din curte de la câini, păr de strâns din casă de la pisici. Navetă, fără nonstopuri, magazine departe şi doar cu strictul necesar, cin'te-a pus să fumezi Sovereign?
* Netul vine cu picătura, antena parabolică pică dacă plouă mai zdravăn, pene de curent mai dese ca în oraş, apă în casă când plouă puternic-învălurit, insinuată prin cele mai incredibile locuri, şcoala de sat mai slabă și care trebuie compensată acasă (din fericire noi nu avem vecini în apropiere, altfel s-ar adăuga și muzica lor, socializarea gălăgioasă ș.a.).
* Acoperișul și beciul, aleile și spațiul verde sunt numai ale tale și trebuie să te ocupi prompt de întreținerea sau repararea lor, și e mai scump, și nu mai e administratorul care să găsească meseriașii și să plătească facturile de întreținere; de restanțe nici nu poate fi vorba.
* Apar grija cumpărării la timp a lemnelor şi a umplutului buteliei, vezi la benzină să fie mereu un surplus și nu uita că trebuie luat iarăși stropgel/ulei/antigel, ai grijă la aprovizionarea pe timp mai lung, nota bene, chibrituri. Fă-ți punct farmaceutic de urgență, nu uita de dezinfectante și antialergice, mai fă unul de uz veterinar. Pământul nu așteaptă, trebuie muncit fix la timp și nu-i pasă că timpul ăsta e înainte de ziua ta de salariu. Prin curte mai mereu trebuie un sudor, un zidar, un fierar, un altă meserie, pe care nu ai de unde să-i iei.
* E mult mai mult de muncă, e mereu ceva de muncă, unghii rupte, mâini aspre, zgârieturi, bronzat ca tractoriștii cu maieu, adio culcat la ore mici și dormit dimineaţa târziu, funcţionezi musai pe metabolism diurn, adormi şi te trezeşti în mare în funcţie de apusul/răsăritul soarelui.

Și cu toate astea (și câte-or mai fi, dar am uitat acum de ele), da, ne place viața la țară.

*** Ca «edificare» pentru green şi Maria, care îmi propuneau cu ceva vreme în urmă să scriu despre dezavantajele/neajunsurile vieţii la sat.

8 comentarii:

Scutaru spunea...

Toate astea la un loc nu fac cât beneficiile vieții mai simple, de la țară, aflate pe celălalt taler al balanței. Deci avantaj mutare la țară. Foarte faină lista, oricum. :) Simona, nu mai citesc presă, nu mă mai uit la TV de multă vreme. Citesc bloguri, selectate, se-nțelege. Al tău e în top. ;)

simf spunea...

@Scutaru - ma onoreaza aprecierea ta.
eu citesc presa - selectata la greu. si ma uit si la tv - documentare, snooker, paprika, masterchef.

GabiA spunea...

as da oricand viata "la bloc" pe viata "la tara"
sa miroasa a balega si nu a experiente gastronomice ratate si aerisite pe scara blocului sau mujdei aruncat in WC
sa ma bata vantu-n plete, cu sapa pe umar, nu spanzurat de bara intr-un autobuz plin, dupa o zi de servici
sa ma trezeasca cocosu' sau catelele-n calduri decat disperatu' care sambata la 7AM fix incepe sa sparga faianta din baie cu rotopercutoru'
si prefer sa umblu prin ploaie si noroi decat sa ma inunde aia de la etaj de cate ori spala cu masina sau face dus
ii invidiez pe cei care stau la tara, nu stiu de ce ii invideaza ei pe oraseni...pt un Mc sau Moll...pentru asfaltul la 60grade...pentru parfumul de motorina al rablelor turate si tunate...pentru statul la coada aproape la orice???
hai sa facem schimb...este vre-un curajos sinucigas?

simf spunea...

@GabiA - dintre "prietenii mei de net gradinari" nu stiu vreunul care s-ar intoarce in oras. te inteleg si tare m-as bucura sa poti scapa si tu.

Ada spunea...

Ah, Simona, Simona, de când nu am mai comentat, mi-s numai comentarii! (Ne-am tras si calculator nou, vedem noi daca mai merem în concediu anul ăsta, ardeleanca zice că da, dar nu i-am zis eu cum stau cu salariul).
Așa... Te bănuiam de atitudine de-aia, cum îi zice, că nu poți greși sau rata niciodată, orice faci îți iese chiar dacă nu iese mai nimic pe teren, în realitatea ”tare”, în fine, pui tu termenul. Dar văz cu satisfacțiune, care va să zică, că nu șade așe situațiunea. Lista asta o să o listez pe hârtie, o să o recitesc, este o sursă bună de informație - și o spun cu toată seriozitatea - în legătură cu ce poate întâmpina robinsoncrusoe-ul la țară, ce trebuie avut în vedere, ce trebuie să primeze în aprovizionare, la ce trebuie să fie generos și la ce zgârcit (vezi veghea la orele mici).
Iar lui GabiA: dacă ai sta la vilă cu piscină în cartier select, cu mașină de mașină care nu mai contează cât consumă, că ai dat (să zicem) un tun statului de huzuri-vor și nepoții, te-ai mai muta la țară? Schimbă apartamentul, dacă asta e marea problemă, crezi că o navetă zilnică, fie ea și cu mașina personală, e satisfăcătoare? Seara nu vei crăpa semințe, ci pământul cu sapa, iar a doua zi, ghici... naveta!
A, Simona, idee tare, nu neapărat originală: fă training-uri cu doritorii, cheamă-i la voi, arată-le trei zile și lasă-i două săptămâni să facă ei tot ce trebuie măcar în grădină și prin curte. Ar fi foarte util pentru mulți, crede-mă! Zi-i tu lui GabiA că i-am pus doar o problemă, îi respect gândul cel bun.

simf spunea...

@Ada - daaa, tot ce fac imi iese, smulg plante puse de mine crezand ca-s buruieni, ne mor gainile infestate cu paduchi pentru ca nu ne-am prins in timp util, sapa ma ataca :))
doritori am mai chemat, au venit o singura data, apoi au refuzat si sa vina sa-si culeaga din gradina si sa ia gratis, deh, e greu.
(daca tot esti numai comentarii, te rog, esti invitatul meu)

Mioara Vintiloiu spunea...

Am venit de curand la tara, dar nu regret deloc acest pas, chiar daca toti prietenii mi-au spus ca sunt nebuna, cum sa-mi dau casa din Bucuresti!? Care casa ? Aceia dintr-un bloc-dormitor cu aproape toti peretii comuni cu ai vecinilor ca nici nu stiam cam cei al meu din acel apartament, cu sculat dimineata, asa cum spunea cineva,cu bormasini si picamare in creier, cu tipete pe paleir, cu un lift care nu mai coboara sau ti-l ia de sub nas dimineata cad te grabesti, cu vecini disperati ca s-a oprit apa calda si striga pe scari de parca ar urca de la parter si cate si mai cate... Nu regret nici un pic. Am luat-o de la "0" intr-un camp, la o margine de sat, cu multe buruieni dar si cu foarte multe satisfactii, in primul rand aceea de a te bucura de fiecare frunza a plantelor sadite de tine, de a admira primii trandafiri, chiar daca sunt de o schiapa, cum infloresc, de a te bucura de satisfactia cainelui tau care alearga nestingherita(Bella-labradorita noastra) si care nu mai astepta ora sa fie dusa intr-un tarc din parculetul de langa bloc. Cum sa regret diminetile si serile cand respir in adevaratul sens al cuvanului... si multe, multe altele. Multi ar putea sa faca acest lucru daca nu s-ar crampona de asa zisul " comfort" de la bloc. Va multumesc ca existati. Mioara

Simona Fusaru spunea...

@Mioara - bun venit si felicitari pentru curajul de a face pasul. in blogroll o sa gasesti mai multi "tarani de rit nou" - oraseni ce-au parasit, fara regrete, urbanul pentru rural. te mai astept.

4me

stats

:-D