Frântură de mai în centrul urbei

După-amiază caldă, cu soare puternic și peste 25 de grade în termometre. Lângă parcarea de la prefectură, pe jardinierele din beton stau la umbră doi bărbați. Unul - cam 30 și un strop de ani, adidaso-saboți + bermude și cămașă strâmte, cu bifă de Nike, care evidențiază depozitele adipoase tipic feminine de pe talie; osatură fină - masculul-femelă. Celălalt, sărit un pic de 35 de ani, tricou bleu tot Nike, blugi decolorați și ochelari de soare D&G, teniși Converse din piele de autobuz neagră; tuns scurt, început de chelie, de gușă, de burtă, bazin sensibil egal cu umerii, picioare scurte și groase.

Vorbesc tare și la intervale regulate scuipă cu boltă sau aruncă mucurile de țigări cu câte un bobârnac în mijlocul zonei pietonale. Se ridică, agită cu mișcări ample smartfonurile, zdrăngăne fiecare setul său de chei de la mașină, se aşază. Femei, mare, pejot, bani, femei, 1 Mai, pejot, fraierul de patron, femei, crâșme, pejot, beții, grătar, femei, Vama Veche. Și pejot.

(Ce-o fi ăla pejot? Și ce femei ar putea să atragă antimasculii ăștia?)

Nike-istul se ridică, merge la un Peugeot argintiu tras perpendicular pe mașinile parcate, click-click telecomanda, deschide portiera din față și scoate o tabletă și-un bidon de 0,5 cu apă. Click-click, apoi se întoarce pe jardinieră.

D&G-istul se ridică şi el, afundă cu greu smartfonul într-un buzunar mult prea strâmt, merge călcând apăsat către dubița albă Peugeot blocată de companionul său (amândouă mașinile sunt de firmă cu număr de leasing). Click-click, deschide portiera (a, pejot-ul e Peugeot!) și din buzunarul ușii scoate un tub de cremă de mâini Neutro Roberts. Își toarnă generos pe palma stângă, închide capacul, pune crema la loc, închide portiera, click-click. Agață cheile în celălalt buzunar și cu mișcări ondulat-lascive se îndreaptă spre jardiniere. Rămâne în picioare lângă amicul său și începe, cu mișcări abrupte, să-și întindă crema pe mâini.

Perfect bărbătesc.