Viaţa la ţară, reversul medaliei ***

* Păienjeni, muşte, zburătoare diversificate, şoareci, şopârle, melci, limacși, omizi, cărăbuşi, viespi, furnici, broscuțe cu care împarţi arealul şi cărora nu le pasă că e casa ta şi nu-ţi place să năvălească peste tine. Tot ele îți asigură un continuu fond sonor de care uneori e posibil să n-ai chef.

* Nu-s câini vagabonzi, ci doar ai vecinilor, fie lăsaţi liberi, fie scăpaţi din lanţ când vreo mândră intră în călduri, şi-s mai agresivi ca cei de la oraş, și categoric mai antrenați în ale apărării proprietății, în cazul dat – mândra. Din când în când, câte un cal stă parcat în mijlocul drumului și trebuie să-l cointeresezi să plece, timp în care ești precaut în perspectiva ridicării în două picioare a nesupravegheatului prieten al omului.

* Praf, mult praf, incredibil de mult praf și, ca diversificare, noroi; îți invadează casa, timpul alocat curățeniei e mult mai mare iar aspiratorul frecvent zice că nu mai poate și trebuie golit. Mobila strânge rapid bioenergie – adică se lipesc mâinile de ea –, se umple de lăbuțe decorative, iar ideea de curățenie generală de două ori pe an se transformă în curățenia lunară mai cu spirit de răspundere (două zile), chiar dacă mopul ți-e prieten cotidian.

* Haine mai multe (cărora le trebuie inventat loc), rufe murdare, multe rufe, huse, pături, pe care iarna nu-i ușor să le convingi să se usuce după ce le-ai spălat. Pelerine de ploaie, suluri izolatoare la uși/ferestre, cizme de cauciuc, mânuși de multe feluri, pălării și șepci – și ele trebuie depozitate undeva.

* E greu să rămâi seara la vreun eveniment, trebuie să lași pe cineva acasă să hrănească dihăniile, în caz de plecat în concediu chiar trebuie să se mute cineva în casă, week-endul rar ţi-l poți face liber, musafirii ți-i planifici în funcție de timp, nu de chef. Ținutele ți le asortezi doar cu vremea, pe principiul utilității, nu al preferințelor din ziua respectivă.

* Turiță, ciulini, scaieți, gropi, hârtoape, gunoi înșirat, mirosuri natur de baligă, tone de dejecţii de strâns din curte de la câini, păr de strâns din casă de la pisici. Navetă, fără nonstopuri, magazine departe şi doar cu strictul necesar, cin'te-a pus să fumezi Sovereign?

* Netul vine cu picătura, antena parabolică pică dacă plouă mai zdravăn, pene de curent mai dese ca în oraş, apă în casă când plouă puternic-învălurit, insinuată prin cele mai incredibile locuri, şcoala de sat mai slabă și care trebuie compensată acasă (din fericire noi nu avem vecini în apropiere, altfel s-ar adăuga și muzica lor, socializarea gălăgioasă ș.a.).

* Acoperișul și beciul, aleile și spațiul verde sunt numai ale tale și trebuie să te ocupi prompt de întreținerea sau repararea lor, și e mai scump, și nu mai e administratorul care să găsească meseriașii și să plătească facturile de întreținere; de restanțe nici nu poate fi vorba.

* Apar grija cumpărării la timp a lemnelor şi a umplutului buteliei, vezi la benzină să fie mereu un surplus și nu uita că trebuie luat iarăși stropgel/ulei/antigel, ai grijă la aprovizionarea pe timp mai lung, nota bene, chibrituri. Fă-ți punct farmaceutic de urgență, nu uita de dezinfectante și antialergice, mai fă unul de uz veterinar. Pământul nu așteaptă, trebuie muncit fix la timp și nu-i pasă că timpul ăsta e înainte de ziua ta de salariu. Prin curte mai mereu trebuie un sudor, un zidar, un fierar, un altă meserie, pe care nu ai de unde să-i iei.

* E mult mai mult de muncă, e mereu ceva de muncă, unghii rupte, mâini aspre, zgârieturi, bronzat ca tractoriștii cu maieu, adio culcat la ore mici și dormit dimineaţa târziu, funcţionezi musai pe metabolism diurn, adormi şi te trezeşti în mare în funcţie de apusul/răsăritul soarelui.

Și cu toate astea (și câte-or mai fi, dar am uitat acum de ele), da, ne place viața la țară.

*** Ca «edificare» pentru green şi Maria, care îmi propuneau cu ceva vreme în urmă să scriu despre dezavantajele/neajunsurile vieţii la sat.