Like?:)

miercuri, 24 septembrie 2014

Zăvod în septembrie

Împlineşte în curând 10 luni şi 32 de kg, e şeful în curte – trebuie hrănit întâi el mereu iar dacă celorlaţi doi câini le dăm carne sau oase trebuie protejaţi de bestie. În faţa pisicilor nu prea a reuşit să se impună, Frida îl dezarmează cu inocenţa ei nesimţită, Jinx îl zgârie cu talent, Maşa şi Igor se mulţumesc să-l ameninţe şi să-l scuipe, dar nu se tem de el, ci-s doar agasaţi. Mai nou văd că nici Domnul Morcov nu-l mai ia în serios, doar aşteaptă cuminte pe gard să se plictisescă Ză Bou şi să plece.
Îşi descoperă noi talente – e mai nou un grădinar desăvârşit, culege tot ce poate, sapă, udă -, uneori se crede excavator, alteori cară mături, făraşe, găleţi, lemne, încearcă oareşce negocieri şi cu roaba, dar încă nu i s-au concretizat. Continuă să se joace cu puii evadaţi până-i omoară, citeşte mărunt folii şi hârtii, cartoane şi ambalaje recuperate din coşul de gunoi cu capac, face scuba diving în lac sau împachetări cu nămol, depinde ce i se oferă la locul faptei. Se ridică pe poartă lătrând agresiv când trece cineva pe drum (şi deja e aproape cât gardul bestiuţa) şi, când nu face vreo indigestie sau un pui de viroză pulmonară, gaseşte soluţii prompte să i se inflameze articulaţiile sau măcar să-şi rănească o ureche.
Domnul meu e disperat după Zăvod, îl iubeşte nespus şi au amândoi o relaţie specială; pe mine bestia mă ascultă doar parţial color (cu condiţia să nu mă înfurii, că atunci fuge speriat şi zău dacă pricep din ce motiv, nu-l bat deloc, îl pedepsesc rar şi nu-l cert nici pe departe la fel de des cum ar merita). Îl strunesc şi cu vorba, şi cu lesa (adică nu mă târăşte după el, dar trebuie să-l smucesc de câteva ori ca să-şi amintească cine hotărăşte itinerarul), ne jucăm, ne drăgălim uneori – musai înainte să intru la baie, că mă umple de bale şi de arome de câine ud.
Ştie ce-i cerem să facă şi uneori face din prima, când îi e foarte foame ia poziţia şezi la locul lui de masă înainte să ajung cu castronul acolo, a înţeles că n-are voie să iasă din curte decât însoţit şi prevăzut cu lesă – deja nu mai e nevoie de două persoane pentru deschis porţi, scos maşină, închis porţi -, dar asta nu înseamnă că din când în când nu mai încearcă.
Ciobănescul nostru românesc de Budeasa.

3 comentarii:

cristina spunea...

dupa cum evolueaza lucrurile, s-ar parea ca e mai agitat decat max al meu, care credeam ca e supremul in materie. o sa vezi ca in timp se schimba, se intelepteste si se mai potoleste. si lui max ii e frica de mine, dar stii ce-am observat? daca nu-i pui din cand in cand la punct, si-o iau in cap. oricat m-ar durea sa-l opresc pe max din bucuria de a fi dragalit, trebuie s-o fac (si destul de brutal, fara drept de apel) pentru ca altfel nu ma mai baga in seama.
las' ca-i bine :)

Simona Fusaru spunea...

@cristina - are si mai mult spatiu, e si mai copil si-l rasfata bine domnul meu. cand intru in curte, il ignor pana ma lasa in pace, apoi il chem la dragalit dupa o vreme - altfel mi se urca in cap, cum fac ca el, cum nu mai asculta de nimic. niciodata nu trebuie sa-i las "ultimul cuvant", ca brusc uita orice regula de educatie. astept sa creasca, stiu ca se va domoli.

Ana-Maria Pana spunea...

Imi era dor de Zavod.
Traim si noi experiente similare cu catelul nostru, care are 6 luni :) Sa fie sanatos!

4me

stats

:-D