Zăvod în septembrie

Împlineşte în curând 10 luni şi 32 de kg, e şeful în curte – trebuie hrănit întâi el mereu iar dacă celorlaţi doi câini le dăm carne sau oase trebuie protejaţi de bestie. În faţa pisicilor nu prea a reuşit să se impună, Frida îl dezarmează cu inocenţa ei nesimţită, Jinx îl zgârie cu talent, Maşa şi Igor se mulţumesc să-l ameninţe şi să-l scuipe, dar nu se tem de el, ci-s doar agasaţi. Mai nou văd că nici Domnul Morcov nu-l mai ia în serios, doar aşteaptă cuminte pe gard să se plictisescă Ză Bou şi să plece.

Îşi descoperă noi talente – e mai nou un grădinar desăvârşit, culege tot ce poate, sapă, udă -, uneori se crede excavator, alteori cară mături, făraşe, găleţi, lemne, încearcă oareşce negocieri şi cu roaba, dar încă nu i s-au concretizat. Continuă să se joace cu puii evadaţi până-i omoară, citeşte mărunt folii şi hârtii, cartoane şi ambalaje recuperate din coşul de gunoi cu capac, face scuba diving în lac sau împachetări cu nămol, depinde ce i se oferă la locul faptei. Se ridică pe poartă lătrând agresiv când trece cineva pe drum (şi deja e aproape cât gardul bestiuţa) şi, când nu face vreo indigestie sau un pui de viroză pulmonară, gaseşte soluţii prompte să i se inflameze articulaţiile sau măcar să-şi rănească o ureche.

Domnul meu e disperat după Zăvod, îl iubeşte nespus şi au amândoi o relaţie specială; pe mine bestia mă ascultă doar parţial color (cu condiţia să nu mă înfurii, că atunci fuge speriat şi zău dacă pricep din ce motiv, nu-l bat deloc, îl pedepsesc rar şi nu-l cert nici pe departe la fel de des cum ar merita). Îl strunesc şi cu vorba, şi cu lesa (adică nu mă târăşte după el, dar trebuie să-l smucesc de câteva ori ca să-şi amintească cine hotărăşte itinerarul), ne jucăm, ne drăgălim uneori – musai înainte să intru la baie, că mă umple de bale şi de arome de câine ud.

Ştie ce-i cerem să facă şi uneori face din prima, când îi e foarte foame ia poziţia şezi la locul lui de masă înainte să ajung cu castronul acolo, a înţeles că n-are voie să iasă din curte decât însoţit şi prevăzut cu lesă – deja nu mai e nevoie de două persoane pentru deschis porţi, scos maşină, închis porţi -, dar asta nu înseamnă că din când în când nu mai încearcă.

Ciobănescul nostru românesc de Budeasa.