Disparate

* M-am săturat să laud binele de parcă n-ar fi o stare de normalitate, ci o excepție, m-am săturat să aleg răul cel mai mic, alternativa confortabilă lipsind mai mereu.

* Folosesc batiste textile, cele din hârtie nu-mi plac.

* Uneori mă suspectez de nesimţire socială, prea nu-mi pasă că x trebuie să-şi vândă casa că nu mai duce ratele, că y a divorţat după 10 ani de singurătate în doi, că z nu mai e om de când i-a murit mama (care avea 80 şi de ani).

* Îmi plac cărămizile, tare-mi plac cărămizile, îmi place mirosul lor, gândul că-s pământ-apă-foc; în plus, cu ele poți construi.

* Nu mă mai indignează superficialitatea, dar când e dublată de acel ton moralizator îmi trezeşte toți piticii de pe creier.

* Duc muncă de lămurire cu mine să renunț la stilul Tomboy, la naiba fată, bat în 50, dar nu se leagă de nicio culoare. Văd că-mi stă bine în fuste (a, eu sunt în oglindă?), știu că o cămașă de damă m-ar avantaja major, un pantof cu toc acolo ar face minuni, dar în costumul de blugi unisex cu tricouri lălâi și mocasini așa de bine mă simt...