În fiecare zi decorul se schimbă la noi, dimineaţa Ana şi cu mine avem ritual de verificare: ce-a mai apărut, ce şi cum a evoluat. Iar seara, o altă verificare, de rutină. În 12 ore se pot întâmpla multe, cum ar fi să înflorească vişinii. Avem mulţi vişini şi-s plini de muguri de flori. Mi-e şi teamă să mă gândesc cum vor înnebuni în câteva zile. Până acum au înnebunit doi zarzări (pe care Răzvan îi credea pruni, eu – meri).
La cafeaua de dimineaţă căprioarele pasc în livada de lângă noi, seara le vedem pe drum iar în timpul zilei sunt la marginea pădurii. În zilele de Paşti, pe la 3-4 pm, s-a auzit un zgomot de cai liberi alergând. Când m-am uitat, în pădure erau aşa de multe căprioare, zeci. Am uitat să mai respir.
Iepuri şi vulpi n-am mai văzut, dar au apărut nenumărate păsărele colorate, cu sau fără moţ, temătoare sau obraznice. Sus, aproape de coama casei, nişte vrăbii vor să-şi facă locuinţă între tablă şi folia anticondens. Încă n-au aflat că Răzvan le va strica bunătate de bucurie, şi asta foarte curând. Ulii din lizieră tot transportă câte ceva, ereţii planează dezinvolt, corbii comentează încruntat, de câteva ori am văzut şi câte un şoim sau gaie, nu ştiu ce e, dar e maaare. Trec stoluri mari de păsări pe deasupra curţii de se-afumă cerul a furtună. Cu tunete, că-s tare gălăgioase.
Răzvan a dormit în hamac cu sacul de dormit, Jinx a încercat şi el – domnul Jinx de obicei doarme pe, nu la picioarele mele – dar înclinaţia nu i-a plăcut. La sfârşitul verii trecute, când eram pe drumuri între cadastru – bancă – asociaţie de proprietari şi altele, sperând că ne vom muta, prima investiţie a fost hamacul cu suport (mai aveam unul, dar de prins pe copaci). Cum am ajuns acasă, în timp ce montam hamacul, negociam cine să stea primul în el. N-a contat, oricum Jinx a i-a făcut inaugurarea. Şi acolo a dormit de câte ori a avut ocazia, până ne-am mutat. Acum a redescoperit, cu drag, hamacul.
Alte noutăţi, am cumpărat două magnolii de culori incerte, a dat ceapa pe mormântul comis de mine şi-am trăit o mare mirare: am văzut un taxi trecând prin faţa porţii. Sigur şoferul cunoştea locurile, a urcat să poată întoarce în lizieră, dar eu încă nu mi-am revenit din uimire. Taxi la poartă!
6 comentarii:
Uite, Simona, ce i-am trimis semidoctului John Doe prin cea care-l recomandă, că el acceptă numai comentatori psoesori de cont şi n-o să-mi fac unul pentru el. Nu ca să postezi îţi trimit, ci ca să citeşti, că probabil el va şterge comentariul, n-are deschiderea acceptării unei critici constructive:
John Doe dragule, nu e o crimă să nu citeşti, n-ai motiv să-ţi fie ruşine. Însă infatuarea ta puerilă deranjează. N-ai dreptul să faci aprecieri negative când nu ştii despre ce vorbeşti, nu poţi reduce LITERATURA la 0,3 pentru că tu n-ai o imagine formată. Loveşti fără vreun folos în oameni mai deştepţi ca tine. Ai blog ne pent, deci într-un spaţiu public. Nu-ţi afişa neştiinţa chiloţardă. Taci când nu te pricepi. Ştii să foloseşti Google Translate, uau! Citeşti în original Poe, iarăşi uau, ştii engleză! Când te dai rotund îţi asumi risul rostogolirii.
Nu te interesează cine te comenteză. Serios? Ba să te intereseze, bunul simţ netistic ar trebui să te facă să apreciezi că un om superior ţie îşi pleacă ochii la tine, şi asta asumându-şi spusele şi argumentând. Dacă nu poţi să răspunzi cu argumente, iarăşi taci. Nu-ţi place că sare lumea pe tine, repet, cu argumente. Atunci, fie încerci să evoluezi, fie te laşi de blog. Dar nu-ţi faci singur deservicii prin obrăznicii semidocte.
Simona, lasă proştii să se creadă genii, n-ai să-i poţi convinge tu că nu-s decât proşti. Nu te mai irosi pe submediocri ca John Doe, Geocer, Raluca. Ei sunt din altă peliculă. Mă intrigă şi când văd că-i recomazi, ce să citesc la ei? Truisme, banal şi atât. Când Oana Stoica Mujea e cel mai mare scriitor în viaţă pentru cineva e de-ajuns să nu-ţi mai pierzi vremea cu respectivul. Eşti deşteaptă, poemică şi plină de talent, lasă proşii în lumea lor, nu te mai risipi, că nu-i faci deştepţi şi pe ei.
Dan, te rog nu te supara, da nu-ti pot posta ultimele doua comentarii, as jigni nemeritat niste oameni. Vrei te rog sa-mi dai o adresa de mail unde sa putem aprofunda cele semnalate de tine?
"se afuma cerul a furtuna"... nu prea merge cu stilul tau de scris, doar o metafora intr-o povestire e stinghera. te-a furat tastatura?
anonim fara litere
Nu ma supăr, Simona. Pentru tine erau comentariile, nu să le pui pe blog.
@anonim fara litere - cred ca m-a furat tastatura, incerc sa fiu mai atenta.
@Dan - dar mailul?
Trimiteți un comentariu