Schimb confort urban pe libertate rurală (24). Dare de seamă

* Domnul meu a cumpărat un ivăr, el zice că auriu, eu – de-o culoare incert-murdară. L-a montat pe portiţa dinspre chioşc. Mai mult, i-a pus şi-un cârlig antivânt portiţei dinspre bucătărie. Dar la el în atelier tot ordinea mea e!
* Găina tunsă continuă să evadeze, nimeni nu intuieşte pe unde. Cred se teleportează.
* Am primit o forsiţie şi un tufiş care cică va face flori albe. Acum medităm unde le vom planta.
* De 1 Mai au venit gratariştii în lizieră. Vreo 3-4 maşini, căţei pisiceşti 3 kg standard, copii care experimentau de la poziţia bipedă la jonglerii cu mingea de fotbal. Au pus una bucată manea (atunci le-am simţit prezenţa), am comunicat constructiv cu ei şi-au trecut pe R&B. Şi câinii noştri au comunicat tot constructiv, dar nonverbal, cu semenii lor miniaturali. Surprinzător, după plecarea „orăşenilor”, exceptând o tonă de mucuri de ţigări, n-a rămas decât o urmă - iarba culcată de păturile picnic-iste.
* Drumul nostru e în reparaţie capitală. A trecut un buldozer care a ras nişte brazde de pământ, apoi a întins ceva bolovani, dintre care unii maaari. Şi frumooooşi. Aştept cu interes continuarea.
* Au mai apărut nişte plăntuţe prin grădină, evident necunoscute. Ştiu exact ce-am plantat, dar nu şi unde. Şi normal c-am mai plantat ceva: oregano, iasomie de iarnă, regina nopţii, imortele, salvie şi nu mai ştiu ce.
* În week-end am „depăpădiat” (apud Ana) grădiniţa de flori. Până de curând, consideram că patlagina şi păpădia sunt plante medicinale. Acum sunt bălării!
* Ana plimbă puii cu o nuia: târăşte nuiaua pe pământ şi puii vin după ea haioşi şi gălăgioşi.
* Găinile noastre fac baie şi, în mod surprinzător, ouă!

Off topic: * De dimineaţă m-am trezit cântând. Şi ciripelele din zonă cântau, şi cocoşul, şi cei din sat, dar cred că ei au început după ce s-a trezit al nostru. Ajungând în oraş, în afara mirosului pregnant de gri, am constatat că bărbaţii se uită după femei, femeile – tot după femei, lucru care cred eu că e de bine pentru un început de săptămână. * Îmi spune Remus (de ce i-oi fi pus eu link zău nu ştiu, că doarme-n front) că pe 21 decembrie 2012 va fi apocalipsa, ştie el sigur, c-a văzut la un oteveu local. Eu ştiu că atunci va fi ziua Mirunei şi-i spun asta. Avem până atunci timp să ne planificăm cum vom petrece următorul sfârşit al lumii, că la ultimul am fost la Curtea de Argeş, la lansarea volumului „Moartea noastră cea de toate zilele” a lui Dumitru Augustin Doman.