Jinx! (3)

Nu mai crescusem pisici până la Jinx, ci câini, şi a fost o mare surpriză câte satisfacţii mi-a putut oferi. Era motanul fetelor şi mă vâna continuu pe mine; la apartament, cât eram acasă, mă urmărea mereu, uitând şi de somn, şi de foame. Dormea cu noi, trezindu-l pe Răzvan dimineaţa pe la 5.
E foarte tăcut, miaună rar şi cu temei, deschide uşi, înţelege multe cuvinte, vine când e strigat (dacă vrea, evident), se cuminţeşte când e certat (mai puţin când sare să se bată cu Figaro), vine la plimbare în lizieră, miroase florile şi mă supraveghează atent să vadă ce fac eu în grădină.
Era 8 noiembrie 2006 când Jinx a intrat în casa noastră şi, cum avea cam trei săptămâni, am făcut o convenţie: ziua lui e pe 15 octombrie. Jinx este biatul meu care astăzi împlineşte patru ani.