Prietenii mei au plecat în vacanţă, au făcut o excursie din dormitor în sufragerie, unde au servit prânzul: bere premium, căci se ştie că vacanţă e atunci când prima masă a zilei e alcătuită din bere. Apoi şi-au injectat câte o şaormă direct în vena cavă privind pe geam cum o pisică neagră cânta blues la o muzicuţă mov.
Brusc au simţit nevoia să interpreteze mesajul ei nonverbal ca pe-o reţetă culinară, ca pe-o partitură şi-au hotărât ca la 3-0 să schimbe porţile, pentru că nimănui nu-i place să fie notă de subsol, toţi vrem să fim paragraful principal, chiar şi într-o ţară second hand.
Remus vede îngeri, unii cu topoare în cap, alţii cu cuţite în piept, dovadă că-s autentici, nu copii madeinchina. Scrie poveşti macabre pentru copii mari doar când senzaţia că înoată în peltea depăşeşte doza maximă recomandată de farmacist. Romulus se recalifică, s-a apucat strâns de-un curs ezo dar nu s-a putut ţine de el, aşa că a venit pe Argeş cu un curs euro istoric şi-acum aşteaptă remanierea, 19-le, încălzirea globală, că deja a dat frigul, şi întoarcerea vocilor în capul lui.
Amândoi prietenii mei imaginari m-au rugat să le fiu eu îndrumător la teza de licenţă; zău n-am putut să-i refuz, cu toate c-aş fi preferat să le fiu dacă nu muză măcar muz. Niciunul dintre ei nu are clară noţiunea de timp, pentru ei esenţiale sunt faptele, evenimentele, oamenii; toate acestea se amestecă într-o mândră devălmăşie, mineriadele devenind simultane cu loviluţia din 89, Blaga cu Mario Varga Llosa şi facultatea de psihologie cu oferta promoţională Ză Office. Cum nu le e clar ce şi cum e cu fugit ireparabile tempus, mi-au cerut să le îndrum teza de licenţă cu dezadaptările cântăreţului chel la Eugen Ionesco pe care n-o vor da niciodată, că astăzi licenţa se ia, nu se dă.
4 comentarii:
quentin tarantino s-a angajat de curând controlor de ştime la pulitrans şi acum circulă clandestin printre vocile din capul meu unde au zis că nu se vor mai întoarce niciodată. mila jovovici ascultă dan spătaru în piaţa primăriei şi ne îndeamnă să îl omorâm pe bill, ceea ce noi am şi făcut, chiar dacă nimeni nu a putut spune cine e bill şi de ce. în capetele îngerilor trece 19-le în care au fost deportaţi coriştii filarmonicii, în frunte cu jean, care vă pupă, de la craiova şi până la bollywood, unde domnişoara directoare a terminat de filmat noua fântână colorată pe o peliculă alb-negru. boris vian poartă o discuţie cu llosa în biserica de traforaş vis-a-vis de germanos, unde premierul boc oficiază două nunţi şi o înmormântare între un cuplu gay de mormoni şi un alt cuplu celibatar de ziua a şaptea după rectificarea bugetară. e ştiut că premiul nobel se dă întotdeauna prea târziu şi asta numai dacă ziua de vineri pică după duminica orbului.
@ muzicuta... - da' licenta? cat e licenta? ca nobelul e oricum colorat politico-geografic.
Super, textul! Mi-au fluturat urechile, căci pluralul de la nas îmi făcea naşi şi m-am i-lustrat, de-am eşuat în fundul muzei - de la Urmuz! - ca Manon Lescaut versus Herta Muler pe Atheneu la veceu în pădurea de
Ai noştri, ca brazii, cu mucii pe piept!
MR
io inca sunt normal, dar sper sa-mi treaca. mai muzicuta, e uma thurman cu bill, nu mila jovovic, aia e cu elementul 5.
Trimiteți un comentariu