Schimb confort urban pe libertate rurală (54). Ce-am-mai-făcut

La curte, în grădină ai mereu alternanţă şi toamna; nu e monotonie şi ai alternative nenumărate, multe dintre ele confortabile, să tot alegi. Poţi strânge frunze, poţi să culegi rămurele sau să scoţi morcovi pe care să-i dai iepuraşilor, cei hărnicuţi pot să şi sape dacă vor şi au tehnică, ai posibilitatea să tunzi diverse, de la viţă la pomi şi zmeură, poţi să uzi grădina, fie de e, fie de nu e nevoie, sau să faci focul să arzi diverse. Poţi urmări vântul prin sălcii, păsările pe cer, motanii prin grădină, câinii prin curte, de câini şi de motani poţi chiar şi să te împiedici. În plus faţă de cele enumerate, uneori poţi să faci şi chestii utile (tăiat lemne, cules recolta, pregătiri pentru iarnă). Eu am ajuns la formula „una plăcută, una utilă, una plăcută” şi ca atare munca nu-i nici obositoare, nici plictisitoare. Pentru că nu-i loc de plictiseală, ci de activităţi ce-ţi generează un somn profund şi reconfortant, îndeajuns ca să-ţi explici de ce oamenii de la sat se culcă devreme.
Am cules toţi ardeii, de toate mărcile şi i-am cazat peste iarnă în congelator sau borcane, plantele şi beţele susţinătoare sunt şi ele strânse de pe pământ, am aranjat drumul care continuă să aibă proasta deprindere de-a pleca o dată cu ploaia, chestiile de vară sunt cazate în pod şi în fiecare sâmbătă ardem frunze şi plante uscate.
În grădină frunzele au început să cadă, pământul unde au fost recoltele aşteaptă primăvara ce va să vină, troscotul din curte e galben şi parcă a intrat la apă.
Am mutat o bună parte din florile din grădiniţă lângă gardul dinspre grădină, unde înainte era zmeură (mutată şi ea lângă un alt gard, spre livadă). Sunt flori de primăvară, de vară şi de început de toamnă care vor asigura pete de culoare mai bine de jumătate de an: primule, forsiţie, narcise, bujori, crini, gladiole, maci şi mai multe tufe colorate care înfloresc succesiv. Am cules nucile (cam o jumătate de lădiţă) şi gutuile (două lădiţe) şi am găsit ce să facem cu strugurii: ţuică.
În grădină mai sunt de strâns varza de toamnă şi prazul, iar din grădiniţa de flori, unde vor rămâne trandafiri, brazi, liliac şi iarbă, urmează să vină nea Costică să mute căpşunii. Tot atunci şi tot el va scoate zambilele, lalelele şi alte flori uitate pe care o să le plantez eu evident, că tare-mi place.
E toamnă-n pădure şi asta se vede, verdele mai apare doar rar, în pinii de pe coamă, restul fiind o beţie de galben roşu ruginiu. Miroase a pământ şi-a iarbă udă, a frunze arse şi-a libertate, e-un foşnet de vânt în toamnă şi căprioarele coboară iarăşi zi de zi în livezile de lângă noi.
Am văzut tractoare la arat şi mi s-a părut fascinant jocul lor: au început dintr-o margine a terenului; întâi primul tractor şi-a coborât plugul şi a plecat, imediat, cel de-al doilea a plecat şi el, cu plugul fixat chiar lângă brazda primului. După ce au terminat primul rând, au mers în marginea cealaltă a trenului. N-am stat până la final, dar ultimele brazde le-au tras în mijlocul locului. Mai văzuse tractoare la arat, dar niciodată de aproape şi mi-a plăcut sincronizarea celor doi, mi-a plăcut cum se dezveleau brazdele, negrul pământului, mirosul lui.