Like?:)
luni, 11 octombrie 2010
Viaţă de câine (1). Polux. Poze cu explicaţii parţiale
Polux (Grasul) e bătrân, sfătos şi reumatic. El educă tot ce poate, de la jucării la crengi, de la păsări zburătoare la motani alergători, de la stăpâni la necunoscuţi. Dar cel mai mult îi place să educe pietre. Se identifică bolovanul neinstruit, de preferinţă cât mai mare, e bună şi-o dală de ciment tot în acest scop, se lăbuieşte bine lătrând-o constant, se aduce în poziţia optimă apucării cu gura, se ia, se merge până la cel mai apropiat partener uman agreat din preajmă şi se depune bolovanul ca pe-o scumpă ofrandă la picioarele lui. Sau pe picioarele lui, dacă se poate. Dacă nu…
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
7 comentarii:
omagiul meu maestrului Polux care ne invata ca bunavointa, dragostea si daruirea misca pana si pietrele...
@ajnanina, polux spune ca ti-e dator cu o piatra. miscata de el.
pina si pietrele se misca daca sunt rugate frumos...
Sa stii ca doar se comporta ca un caine si atat. Am cunoscut si cunosc cainii care se joaca cu pietre si bolovani cum ar fi o chitaitoare din cauciuc facandu-ma sa ma gandesc cu spaima la o eventuala vizita la un dentist de patrupede. Din fericire, aceasta teama nu s-a concretizat niciodata in cei 17 ani de viata ai celei mai minunate cateluse din lume alturi de care am avut o adolescenta si o viata de adult minunata!
@Minnie - 17 ani??? ma-nclin!
Cand a adus-o mama acasa o uram, nici nu puneam mana pe ea, eram geloasa (na, aveam 11 ani). Incet incet am devenit fratioare, ea era fratioara mea. Nu ma laud 9prea tare) dar stiam dintr-o privire ce vrea, ce are nevoie si uneori aveam impresia ca stie si intelge ce vorbesc cu ea, am batut-o cu ziarul maxim de 2 ori in toata viata, educatia am facut-o doar din vorbe si explicatii ca la oameni. O data cu varsta si maturizarea, mi-am jurat ca va muri de batranete nu din alte motive, ce tin de mine, neglijenta sau neatentie. Am tinut-o in palme pana a murit, era regina casei. M-am maritat si am luat-o cu mine si a trait ca o printesa pana in ultima clipa. Am fost multumita ca mi-am atins scopul, ca a murit de batranete. AS putea scrie exact cum scrii tu de Miruna si nazdravaniile ei, o carte cu prostioarele facute de ea ca sa ma inveseleasca.Scuze daca am scris ceva neinteresant
@Minnie - mi-e drag ce scrii; privitor la amintiri - uite un motiv sa-ti faci un blog, un serial cu ce-prostii-a-mai-facut-catelusa-mea.
Trimiteți un comentariu