De Crăciun am primit de peste mări şi ţări o cutie în care se afla o căsuţă de turtă dulce. Înăuntru - piese care trebuiau montate şi ornamente din glazură şi jeleu – om de zăpadă, Moş Crăciun, brăduţ -, iar pe interiorul ei – o schiţă de asamblare, cu locurile unde trebuiau înfipte scobitori pentru fixare. Avea şi mai multe chestii scrise în spaniolă dar, cum o imagine face cât o mie de cuvinte, schiţa e baza.
În ajun, pe la 10 seara, le apucă pe fetele noastre montatul căsuţei, pe masa din locul de masă. Răzvan s-a retras discret în dormitorul conjugal, eu le pregăteam câinilor mâncarea pentru a doua zi, fetele chicoteau amuzându-se fantastic cu turta dulce. Identifică piesele, le pun, rând pe rând, pe poziţie şi încep operaţiunea scobitoriada. Ba una nu stă, ba marginile turtei sunt prea dure, ba alta nu intră. Hărnicuţe şi perseverente, reuşesc să asambleze căsuţa. Apoi iau foarfeca şi încep să taie când una, când alta scobitorile. Care scobitori, nărăvaşe, se transformă în proiectile, pe masă, în păr, pe jos, se înfig în haine. Fetele închid ochii, se feresc, râd, îşi cedează foarfeca reciproc, se distrează copios, mai gustă câte un jeleu-decor.
- Mami, dar n-avem frişcă! Trebuie să punem ornamentele şi să facem zăpadă.
- Cumpărăm mâine frişcă la tub.
De Crăciun mergeam la masa de prânz la bunici şi ştiam că vom găsi un magazin deschis.
Strâng fetele ambalajele, mai mănâncă vreo două-trei jeleuri, plantează strategic căsuţa pe un colţ de masă şi mai aranjează frontul de montare.
Eram în faţa bucătăriei când apare, cu un zâmbet ghiduş, Ana.
- Mami, ştii că avea şi instrucţiuni, nu?
- …
- Da, şi acolo scria că dacă turta dulce are marginile prea dure şi nu se înfig scobitorile trebuie să tai din margini şi apoi trebuie băgate bucăţile la cuptor, cu un vas cu apă dedesubt ca să se înmoaie.
- Dar voi n-aţi citit instrucţiunile?
- Ba da, acum. Şi zice că scobitorile nu se înfig adânc; se ornează căsuţa cu frişcă şi albuş bătut şi se pune apoi la frigider câteva ore să se întărească.
- Cumpărăm mâine frişcă.
- Da, dar după ce se întăreşte frişca scobitorile ar fi trebuit scoase…
Evident că ne-am amuzat copios şi la simpla imagine a recuperării scobitorilor din turta dulce.
A doua zi am cumpărat frişcă, am venit acasă şi s-a purces la ornarea căsuţei. Doar cu frişcă, fără albuş de ou bătut, că dacă tot nu se respectaseră instrucţiunile… Iar râsete, mai ales că de astă dată participa şi domnul meu la operaţiune, mai un jeleu gustat, mai „io nu pun globurile astea că iese sorcovă”, mai „nu pune bradul pe coş, acolo trebuie pus moşul”. Operaţiunea se executa în bibliotecă, unde era cald şi bine, şi frişca se prelingea veridic, caldă, precum zăpada de-afară, unde erau grade bune pe plus.
De atunci căsuţa tronează pe jumătate din raftul de jos al frigiderului. Nu mai are jeleuri, brad, coş şi ceva decoruri, dar ocupă acelaşi spaţiu.
3 comentarii:
Ministerul Dezvoltării Durabile a citi textul dumneavoastră şi se arată foarte încântat de talentul şi priceperea tinerelor constructoriţe, motiv ptr care ar dori să începem o colaborare în vederea implementării unui program pe anul 2011 intitutlat Prima Casă de Turtă Dulce pentru Copii şi Oameni Mari.
Pentru informaţii suplimentare, vă rugăm contactaţi pe doamna ministru Elena Udrea. La inaugurarea fiecărei case, guvernul României îşi ia angajamentul ca toţi membrii lui să se bată cu frişcă pentru a celebra astfel măreaţa realizare.
Casuta dvs sufera de lipsa de balcoane si confortul minimal nu este indeplinit. Vom vorbi cu dna ministru Udrea sa va puna ea balcoanele si cu premierul Boc sa bage el scobitori in frisca aia fara albus, ca e expert in bagat.
Eu propun sa schimbam bradul casutei in frunza brand de tara si omul de zapada in politist comunitar camuflat, sa-l reciclam la primavara. Pe Mos Craciun il lasam tot asa, dar portocaliu, ca daca ramane rosu nema bani de la buget.
Trimiteți un comentariu