Like?:)

vineri, 7 ianuarie 2011

Schimb confort urban pe libertate rurală (87). Animalele curţii în şi după sărbători

Câinii s-au bucurat de zăpadă, cu alergătură şi lătrat, cu rostogoliri şi provocări de toate genurile, doar-doar vine cineva să le ţină companie. Maestru de ceremonii – Hades, asta până îl lua un tremurat vârtos, când se ducea brusc să se încălzească la lemne, pe plapuma albastră pe care le-am pus-o acolo la prima zăpadă, lângă sacul de dormit. Căsuţa lui continuă să fie seiful unde îşi ascunde oase, jucării şi alte minuni subtilizate de prin curte, iar cele două rochiţe de căţei îl sperie şi nu vrea să stea îmbrăcat.
Motani au dormit aproape continuu, rarele momente de trezie folosindu-le să vâneze un pic şi să ne aducă nouă ca ofrandă prada lor: Figaro a venit cu un şobolan pe care l-a abandonat la uşa bucătăriei, unde l-a păzit Zombie, hărnicuţ, vreo oră, Jinx a prins într-o zi două păsări şi un şoarece gri pe care l-a adus parţial viu în casă, unde intenţiona să se joace cu el. L-am dat afară cu dihanie cu tot, fapt ce l-a contrariat şi m-a ignorat, ca represalii, vreo două ore.
Figaro a fost bolnăvior, întâi am constatat că plângea când îl luam în braţe, avea pieptul foarte sensibil, apoi a simţit Răzvan cojile de la rănile de pe sternul lui. S-a recuperat repede, dar a fost trist şi ne-a îngrijorat pe toţi. La vreo trei zile după ce îşi revenise am găsit, după urmele de blană rămase acolo, şi „sursa” rănilor: a căzut dintr-un salcâm (sau a sărit, el ştie) pe sârma ghimpată cu care e împrejmuit un teren din vecini. Tot în buna tradiţie a copiilor mici şi a animalelor de companie de a se îmbolnăvi în week-end sau de sărbători, Zombie a agăţat, el ştie de unde, o conjunctivită; i-a trecut, a urmat Jinx la rând şi tare milă mi-era de ochişorul lui lăcrimos. Şi Jinx e bine deja.
Ferma de păsări a suferit schimbări, cocoşii cumpăraţi pe post de puicuţe în primăvară nu mai sunt în zonă. Au devenit ciorbă rând pe rând, unul pentru că era obsedat sexual şi abuza găinile, altul pentru că nu lăsa pe nimeni să mănânce şi un altul pentru că era atât de nerod încât sărea de pe stinghiile din parcul de distracţie aviar punând frână cu pieptul pe pământ, unde şi rămânea, de altfel, în expectativă, o vreme.
Pe principiul „troc” (Răzvan ştie ce-a schimbat), ne-au apărut în curte trei găinuşe, două albe cu buline inegale (cu capetele exagerat de mici, urâte!) şi una neagră tuci, căreia îi spun eu găina ezoterică Ezolica, şi pentru că e neagră ca găinile pentru vrăji şi pentru că rapid a învăţat să se teleporteze din curtea păsărilor fix în chioşc, ea ştie cum. Ele s-au alăturat celor patru amărăciuni roşcate şi găinii veterane cu buline, care e obeză şi cred că are o mie de ani deja.
Tot pe principiul „schimb reciproc avantajos”, domnul meu a dat un cocoş „de carne” pe unul „de ouă”, că monştrii noştri riscau ca în timpul amorului năbădăios să le fractureze coloanele nevestelor lor mult mai mici ca statură. Noul venit e gri cu picăţele albe, are pinteni şi îl cheamă Gonzales, că e ca un sud-american: nu prea mare de statură, dar tare viteaz, gălăgios şi iubăreţ, un macho bird adevărat. Cum a intrat în curte, cei doi cocoşi „de carne” pe care îi mai aveam au sărit la bătaie. Degeaba am încercat să-i sperii cu o ţeavă, băieţii nu vedeau, nu auzeau, puteam să şi calc pe ei, aşa că am luat lejer un cocoş mare şi l-am izolat în cuşca pentru pui. Gonzales, care oricum nu fugea el de atacurile celor doi cocoşi, ci îi înfrunta, a început să alerge după adversarul liber. În mai puţin de un minut, până am executat operaţiunea plantat cocoş prim în cuşca izolatoare, cel de-al doilea cocoş de carne avea dâre de sânge pe creastă. L-a cules Răzvan cu uşurinţă şi l-a plantat şi pe el în acelaşi loc. Confruntarea a continuat şi prin plasă, aşa că a trebuit executată operaţiunea programată încă din octombrie: tăiat cocoşi de carne. Răzvan a fost „sacrificatorul”, tot el, ajutat de copilul Miruna, i-a jumulit, curăţat şi ce-a mai trebuit. Eu i-am preluat, vorba Anei, când arătau „ca de la supermarket”. Şi da, o ciorbă de cocoş cu zeamă de varză e purificatoare după sărbători.

6 comentarii:

vic spunea...

am avut inima cit un purice pina la sfirsit gindindu-ma sa nu fi patit cineva ceva.
dar,
totu-i bine cind se termina cu bine.

simf spunea...

@vic - in afara de faptul ca-s cam grase gainile, restul sunt bine-mersi toti.

daiana spunea...

E asa cum spui , doar de sarbatori sau in weekend se intampla toate. La mine a inceput de ieri. Kimi , dupa vanzoleala de sarbatori prin zapada a reusit performanta sa raceasca rau de tot de data asta , gat , rinichi , plamani , tot tacamul. De doua zile facem injectii iar cea de azi i-a pus capac , a scancit ca un bebelus toata ziua si acum e cu tati pe canapea (tati il boscorodeste pe vet ca i-a facut injectia prea tare si-l doare piciorusul , nici nu-l poate pune in pamant) e blegos , plangacios , nu mananca , nu bea apa , nu-i trebuie nimic , ne priveste doar milog cu ochisorii lui albastri. Sanatate alor tai Sis. Va pup.

Anonim spunea...

LA MULŢI ANI ! Şi o ploaie de vară: http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=LKDGCgXtETc

M.R.

simf spunea...

offf, saracul kimi... cand ma gandesc la ochisorii lui rugatori... sanatate, sis, si lui, si voua.

simf spunea...

la multi ani, m.r., si multumesc de link.

:-D