Like?:)

vineri, 11 noiembrie 2011

Schimb confort urban pe libertate rurală (178). Parțial succint

* Scriam cu ceva vreme în urmă despre proiectul domnului meu – suportul pentru televizor şi receiverul de antenă parabolică. A bibilit la el vreo două zile, nu-i impecabil, dar arată bine şi, ce-i mai important, e nesperat de util; graţie lui parcă dormitorul s-a mărit și mai e domnul suport și tare prietenos întru folosire: privirea pică fix unde trebuie pe ecranul televizorului, telecomenzile reacţionează prompt făcând exact ce-ţi doreşti în momentul în care-ţi doreşti, nu mai există colțuri de măsuță care să-ți amenajeze vânătăi. Din momentul în care l-a montat am reacționat de parcă fusese acolo mereu, semn că mă obișnuiesc repede cu binele și foarte binele. De-aş fi ştiut mai demult...
* Grădina e în stand by, atâta vreme cât nu plouă clar nu-i chip să ne apropiem de ea decât întru strâns urmele fine de chestii uscate şi întru ars diverse. Am reușit să adunăm nucile – mai bine de-o lădiță -, să plantăm cedrul și două crizanteme de la Daiana, am cumpărat găleți – două, albastre, una de 5, alta de 10 l; de doi ani îmi tot propun și tot uit, ca dovadă că nu erau obligatorii – și folie antiîngheț pentru parbriz și lunetă – două modele diferite, să vedem care-i mai utilă; sunt foarte eficiente amândouă, s-a văzut asta de la prima utilizare: cum le-a pus seara domnul meu pe mașină, cum au crescut temperaturile nocturne la valori pozitive și așa au rămas și acum.
* În week-end am umblat teleleu, am trecut prin Ghimpați – și-am înțeles acum de ce mi se părea un fel de Roșiori, e tot un pui de nod, dar nu de cale ferată, ci rutier – și Clejani – taraful cred că era plecat, nu l-am auzit -, dar am auzit, la propriu, câinii în Giurgiu. Doi, unul în casă, unul afară, ba ca bonus i-am și văzut, cu unul m-am și jucat. Dunărea n-am auzit-o, dar nici ea nu ne-a auzit pe noi, așa că suntem chit.
* În ultima vreme îmi doresc, din ce în ce mai tare, un cal cu care să fac... nimic. Nu-mi mai ajung caii verzi de pe pereți; să fie un semn de împământenire?!

6 comentarii:

cristina spunea...

cal???????????????? oau!!!!
hai pe la mine, ca avem o herghelie mai hacana, pe DN1, care da si lectii de echitatie. n-am fost inca sa vad ce si cum, dar ma bate gandul ca la primii bani care-mi vor prisosi, sa-mi ofer macar o lectie de calarie.

simf spunea...

@cristina - nu pentru calarit sau munca, nu. mi-ar fi drag sa-l hranesc, sa-l rasfat, sa ma plimb alaturi de el, sa-l vad alergand cu coama in vant, fara griji.

irenadaiana spunea...

de ce nu zisesi soro ca are unu la noi un cal ( are gradina in spatele la a noastra si mai nou si-a rupt si gardul) care zburda liber ca-n pampas pe la noi pe loc. :)
Dunarea o s-o vedeti data viitoare cand o s-o si treceti. :) ca doar acum stiti traseul. :) :) :)

simf spunea...

@daiana - va fi ceva la modul dupa 20 de ani, c-am mai trecut dunarea la giurgiu-ruse in 89:)

Geocer spunea...

Cal iti mai trebuie, ca sa ai deja!

Anonim spunea...

Folklorică:


Draga Bulă,

Iti scriu aceste randuri ca sa stii ca iti scriu. Daca primesti aceasta scrisoare inseamna ca a ajuns cu bine. Daca nu o primesti, atunci n-o mai citi, că-i depăşită de realitate.
Iti scriu incet pentru ca stiu ca tu nu citesti prea repede. Acum cateva zile tatal tau a citit ca marea majoritate a accidentelor se petrec la o distanta de un kilometru de casa. De aceea ne-am hotarat sa ne mutam şi mai departe. Noua casa este minunata; are si masina de spalat, dar nu stiu sigur daca merge. Ieri, am bagat lenjeria in ea, am tras de maneta, si de-atunci n-am mai vazut-o. Vremea pe aici nu e foarte rea. Saptamana trecuta n-a plouat decat de doua ori. Prima ploaie a tinut 3 zile, a doua 4. A propos de vesta pe care o voiai, unchiul Petre mi-a spus ca daca o trimitem cu nasturi, cum sunt ei grei, o sa coste mai mult; atunci am taiat nasturii si i-am pus in buzunar. In sfarsit, l-am ingropat pe bunicu'; l-am gasit cand ne-am mutat. Era in dulap din ziua in care a castigat la 'De-a v-ati ascunselea'. Sa-ti mai zic ca alaltaieri, a explodat bucataria si tatal tau si cu mine am 'zburat' din casa. Ce emotie! A fost pentru prima data dupa multi ani cand tatal tau si cu mine iesim impreuna undeva. A venit doctorul sa vada daca suntem in regula, si mi-a pus un tub din sticla in gura. Mi-a zis sa nu vorbesc 10 minute. Tatal tau s-a oferit sa cumpere tubul acela. Si daca tot vorbim de taica'tu, te anunt ca si-a gasit de lucru, e foarte mandru de asta. Lucreaza peste aproape 500 de oameni, sa tunda iarba in cimitir. Sora ta Julia, cea care s-a casatorit cu sotul ei, a nascut in sfarsit, da' nu stim inca sexul copilului. N-as putea inca sa-ti spun daca esti unchi sau matusa. Taica'tu a intrebat-o pe sora-ta Lucia daca mai este insarcinata. Lucia i-a zis ca da, in cinci luni de-acum; atunci taica'tu a intrebat-o daca era sigura ca era al ei. Ea i-a spus sigura ca da. Ce fata sigura, cata mandrie! Varul tau Paul s-a casatorit si se roaga in fiecare zi in fata sotiei lui, că-i fecioară. Dimpotriva, nu l-am mai vazut pe unchiul Vasile, ala care a murit anul trecut. Cel mai rau e frate-tu' ala' mic, Ionut. A incuiat masina si a lasat cheile inauntru. A trebuit sa se duca pana acasa sa aduca dublura ca sa ne scoata pe toti de acolo.
Bine, fiule. Nu pot sa-ti trec adresa pe plic pentru ca n-o stiu. De fapt, ultima familie care a locuit aici, a plecat cu numerele pentru a le pune la noua adresa.

P.S: Daca o vezi pe Margareta, transmite-i salutarile noastre. Daca n-o vezi nu-i mai spune.

Mă-ta.




M.R.

:-D