Câini la jumătate de martie

În curte au revenit în peisaj mingile şi jucăriile lui Castor, răţuşca, lemnele şi pietrele lui Polux, ambalajele şi oasele preistorice ale lui Hades. Sunt tare supăraţi băieţii că le-am închis şi portiţele la grădiniţa de flori şi acum nu mai pot ajunge lângă casă; Castor plânge, cere ajutor, încearcă furios să deschidă poarta de lângă chioşc şi, văzând că nu reuşeşte, sare gardul. Îşi face rondul ritual apoi se întoarce în curte şi se tolăneşte la soare în mijlocul aleii betonate. Trebuie periat, e plin de smocuri de păr mort, dar nu-i place şi trebuie fie vrăjit, fie cointeresat de două persoane simultan; şi asta pentru o perioadă scurtă, că se plictiseşte repede.
Spre diferenţă de Castor, Polux stă la periat şi nu-i de acord să mai fie şi alţii răsfăţaţi la fel; are blana ca o pătură din păr de cămilă împâslit, iar peria metalică face faţă cu greu provocării. Grasul nu mai e gras, de vreo lună a slăbit şi se mişcă mai greu, chiar dacă i-am început de câteva zile tratamentul cu Rimadyl. Mănâncă din crănţenele cu mare dispreţ de parcă ne-ar face cine ştie ce favor, se face că nu ne aude când are el chef (clar nu mai aude bine, dar e şi un mare prefăcut), în rest – se joacă, cere companie, fură bolovani din bordura bechtelului, chiar dacă ştie bine că n-are voie; îi duce pe zonele betonate, îi dojeneşte lătrător şi apoi îi educă, responsabil, când cu laba, când cu botul.
Hades a ieşit din amorţeala iernii şi-i iar pretutindeni simultan, latră aproape continuu (nu din alt motiv, dar mai bea şi apă între lătrături, altfel cred că n-ar lua pauză), s-a apucat din nou de săpat (ultima groapă a făcut-o luni, în echipă cu Maşa, lângă un butuc de vie) şi debordează de viaţă de nu m-aş mira ca într-o dimineaţă să-l văd cu blana verde primăvară.
Pe băieţi nu-i mai interesează vulpile, căprioarele – nici atât, urmăresc atent belşugul de păsăret jos zburător, se uită dintr-o parte la grădina devenită de curând inaccesibilă şi au redevenit interesaţi de porţile de la intrarea în curte. În rest – somn de voie la soare, în mijlocul aleilor, somn odihnitor la lemne, somn de frumuseţe în căsuţe, oase plimbate pretutindeni, joacă alergătoare şi lătrătoare şi, ca varietate, speriat pisică neagră accesibilă şi urcat în pom, pe gard, pe grinzile chioşcului.
E primăvară.