Pe final de vară

Luna august se apropie de sfârșit și odată cu ea se încheie sezonul de musafiri. Am făcut nenumărate grătare, unele vegetale, ne-am plimbat, ne-am bălăcit în piscina baltă albastră, am cântat dansat discutat (de la permacultură la Emil Brumaru, de la adaptarea la mediu la Joan Jett și downshifting, trecând prin consumerism, postmaterialism, flashmoburi și tehnici de comprimare audio). Copilul nr. 1 s-a aniversat cu prietenii acasă, am avut oaspeți dragi, mulți de departe, casa ne-a fost plină, curtea ne-a răsunat de râsete și de glasuri de copii, de lătrături bucuroase și de dizertațiile Mașei frustrată că iar n-o lăsăm să-și plimbe progeniturile ea știe pe unde.

Activitățile gospodărești au fost intens concentrate pe spălat vase, cele grădinărești – pe udat plante și făcut piața cu coșul de răchită pe braț model piți; am uscat la soare, de probă, roșii și ardei (roșiile sunt o minunăție, până și lui Hades îi plac), domnul meu a cules din prune și din mere ca să le pună pentru țuică (rachiul de fructe e cel mai indicat pentru tincturi) și cam atât.

Temperaturile externe cer mânecă lungă seara și pătură noaptea, iar soarele răsare după ce ne trezim; câinilor le place că vremea s-a răcit, jucăriile sunt acum împrăștiate mai ager prin curte, motanii vin să mai doarmă și prin casă – Mașa ar dormi oriunde, numai cu puii nu -, iar Jinx a început să ceară seara cu noi în dormitor.

Mâțucele sunt delicioase, au trecut la explorarea mediului înconjurător și la tentative eșuate de joacă – e greu să-ți ții echilibrul pe doar trei lăbuțe când una e ocupată cu vânatul codiței fratelui. Adulmecă de la distanță castronul cu crănțănele al mamei lor, bagă boticurile în cel cu apă și apoi strănută, ridică spre noi ochișori albaștri și tulburi – puii negri sunt stranii cu ochii bleu, cei gri însă sunt tare interesanți -, intrarea în căsuța de pisici li se pare ascensiune de-a dreptul, iar ticăloasa de Mașa merge de 1000 de ori pe zi să-i trezească și să-i cheme afară din căsuță, în condițiile în care ea stă cocoțată unde ei nu pot ajunge. Le aduce puilor șopârle, păsări, șoareci (și Zombie îi aduce Mașei șoareci vii, la început am crezut că-i un accident, dar deja la a treia întâmplare întâmplătoare suspiciunea de accident s-a spulberat), le povestește mereu ea știe ce – puiuța neagră e și aia o vorbăreață și tot ca maică-sa n-are buton de off -, îi spală, dezmiardă, îngrijește. Dar totul e pe fast forward, că are Mașa noastră treburi mult mai importante: vânat undița de motani, aranjat husele de la canapele, verificat unde suntem noi și ce facem, scuipat motanul Jinx, dormit pe tastatură sau în vreun măr.

Găinile sunt fericite în curtea lor și uneori evadează, pomii sunt plini de fructe, iarba – galben-hepatită, trandafirii înfloresc în continuare iar domnul meu și-a schimbat locul de parcare în curte.

Pentru cititorii care au deschis calculatoarele mai târziu, dacă îmi mai pică un sistem de operare săptămâna asta, mă fac coafeză.