A mai trecut un week-end, de astă dată
liniştit şi incredibil de relaxant – zău aveam nevoie de-o aşa
terapie – în care mare lucru n-am făcut: oareşce ordine prin
maşină, chioşc şi la lemne, parţiale curăţări ale canalelor
de scurgere – poate dacă ploaaaia va veniii, şi a venit -,
am camuflat cu iurtă de rafie rodonelul pentru iarnă. Domnul meu
s-a mai distrat un pic cu drujba şi „crăcile” de fag, am scos
împreună recolta de o lădiţă, per total, de morcovi, sfeclă
roşie, ridiche neagră şi am cules toţii ardeii graşi şi roşiile
deja coapte; în grădină au mai rămas brocoliul, prazul, varza
roşie, ardeii iuţi şi oareşce roşii de probă, se văd dacă se
mai coc. Ca noutate, am făcut pentru prima dată gulaş de iepure,
după o reţetă interpretată personal – rar mă entuziasmez de
gustul unei mâncări, dar asta chiar a ieşit nesperat de bună.
Avansăm cu pași mici în pregătirea
moşiei pentru iarnă, câinii mari iar au
probleme cu reumatismul şi i-am băgat la cura de toamnă de
Rimadyl, iar cele două mâţuce sunt încă la noi – teoretic vor
pleca sâmbăta ce vine, dar deja îmi pun întrebări; ca soluţie
de back up, am alternativă de stăpâni buni pentru ele, sau cred că
am, iar până atunci bezmetica lor mamă Maşa le aduce de mai multe
ori pe zi şoareci foarte vii pe care puii îi apără mârâind
fioros şi-i aleargă de preferinţă prin casă.
Ca noutate de-a dreptul importantă şi
inedită, am avut-o în ăst week-end în vizită pe Armeria de pe hobbygrădina lui Huni şi, ca să citez un clasic în
viaţă, nu oricine se poate lăuda că a avut-o pe Armeria în
curte. Graţie ei am cunoscut un cuplu – A. şi I. - mutat de
un an din oraş cam la 4 km de noi, cu care simt eu, aşa, că ne vom
mai întâlni întru schimb de impresii, plante, experienţă.
Armeria mi-a adus roiniţă – sărumanaaa -, pe care a ţinut să o
planteze chiar ea, JNP (jinars de prune) şi tuberculi de topinambur,
plus promisiunea de a-mi trimite rubarbă. Ea n-a vrut plante de la
mine – adică eu nu am nimic din ceea ce ea nu are deja, cu
excepţia florii de colţ, care sper să-i iasă din floarea cu
seminţe.
Toamna şi-a intrat pe deplin în
drepturi, plouă şi-i umed, vântul a scuturat frunzele şi fructele
nucilor, a ruginit frunza viei sălbatice de la vila lui Istrate
Micescu şi-a făcut-o să arate incredibil așa, roşie, cocoțată
în toți pomii.
Pădurea e toată o risipă de culori,
noaptea luna se vede ca printr-un ciob afumat, aerul miroase a pământ
ud, a frunze, a curăţenie de toamnă şi-a libertate, iar liniştea
verii, foşnitoare şi plină de triluri, devine din ce în ce mai
slabă, ca o promisiune pentru iarna ce stă să vină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu