Despre rutina cotidiană

Rutina generată de un lucru deja cunoscut, dătătoare de linişte, de sentimentul de acasă.

În cursul săptămânii, activităţile se concentrează pe întreţinere curentă: pregătit mâncare pentru câini (pentru că ei sunt nişte domni, nu servesc crănţănele, aşa, fără garnitură, nici pâine goală, cu toate că într-o zi chiar i-am jignit cu nişte pâine, pentru că trei zile consecutive nu-şi terminaseră mâncarea din castroane, şi au fost tare surprinşi), hrănit şi drăgălit plus periat mâţe, pregătit lăzile cu lemne pentru foc şi făcut focurile, golit cenuşare, deshis/hrănit/închis găini, pus apă la dihănii, măturat în zonele de intrare în casă şi pe terasă, spălat gresie vase aragaz rufe şi ce se mai cere, pregătit ceva mâncare şi alte acţiuni necesar-obligatorii pe la casa omului. Pentru toate funcţionează principiul diviziunii sociale a muncii – adică prestăm amândoi, în proporţii sensibil egale -, iar în urmele fine de timp care mai rămân (adică de când ajungem acasă până când se întunecă) încercăm să mai facem câte ceva – ba tăiat/spart, cărat, aranjat patru roabe de lemne (raţia normală, uneori o depăşim), ba mulcit/protejat ceva plante – gata, am terminat -, ba oareşce ordine prin curtea păsărilor sau strâns de crengi de pe moşie. De obicei muncim împreună, dar sunt şi momente în care fiecare face ce vrea/trebuie fără aportul celuilalt, în funcţie de chef şi necesităţi. După ce se întunecă ne împărţim democratic televizorul şi calculatorul, avem ritualul de seară de taclale cu «ce-am mai făcut astăzi», croim planuri, deschidem perspective, ne amuzăm. Şi când intrăm de la temperaturile ușor negative de afară la căldura vie a dormitorului ne toropeşte aşa o stare de bine care virează repede în somn încât zău nu mă mai întreb de ce oamenii de la sat «se culcă odată cu găinile». Răspunsul e: pentru că se şi trezesc odată cu găinile (pe la 4), hrănesc şi adapă animalele, fac foc pentru plită, scot apă, curăţă porumb şi prestează alte munci utile, ceea ce nu e cazul nostru, la noi apa vine sigură, porumb avem numai de floricele, pentru microunde, şi-i gata curăţat, sobă cu plită nu posedăm (dar analizăm situaţia, tare ne plac sobele Vesta), aşa că am ajuns noi la concluzia că e chiar contraindicat somnul de la 9 la 4, n-are rost să bântuim ca două fantome adormite prin casă când e inuman de dimineaţă.

Eu am găsit soluţii (am decalat treburile de făcut în casă după căderea serii), domnul meu însă n-a avut nevoie: de la 4 la 5 (când îi sună ceasul) citeşte liniştit, fără să-l deranjeze nimeni. Şi ne e bine.