Primul week-end din decembrie

Am intrat în prima lună calendaristică de iarnă şi parcă de-abia acum e toamnă; luni a plouat uşor, aşezat, după week-end-ul însorit şi prelungit ce tocmai a trecut, ieri a fost cam soare, iar azi-noapte, temperaturi uşor negative. Cum joi a fost sărbătoare, n-am făcut mare lucru, mai mult planuri şi liste, ceva ordine prin casă şi curte şi-am avut musafiri ce-au rămas peste noapte la noi. Sâmbătă şi duminică însă am avut amândoi activităţi utile şi de febră musculară generatoare, am muncit cu spor, lista de to do s-a micşorat considerabil şi tare bine e când, la final, te încearcă aşa un sentiment de mândrie când vezi ce ai putut face tu.

Domnul meu s-a ocupat de ţuică şi, ca să nu se plictisească, în acelaşi timp a strâns din crengi, a cules prune cu monilioză de pe pământ, a ars la greu diverse vegetale parţial uscate, a nivelat, aranjat, bibilit spaţiul funcţional de lângă poarta dinspre lizieră, a mai spart oareşce lemne şi în acelaşi timp a scos găinile la păscut. E prima dată când galinaceele noastre au ieşit organizat din curtea lor – au mai evadat ele prin zbor, dar pentru perioade scurte şi doar câteva dintre ele -, aşa că excursia le-a încântat vizibil, plus c-au servit masa «în oraş», nu acasă, numai mâncăruri una şi una: seminţe de gălbenele, urzici şi ştevie, râme la greu, o cârtiţă, lucernă, vegetale în diverse stadii de descompunere aflate în compostoarele cu biodegradabile, frunze de ţelină şi pătrunjel. Când domnul meu s-a plictisit să recupereze găini evadate în curte – merg după el precum puii după cloşcă – le-a ademenit cu grâu în curtea lor şi năroadele au mers. Apoi a deschis porţile dinspre casă şi înspre lizieră şi deja i-a crescut confortul: au venit să-l ajute toţi cei trei câini pe care îi posedăm.

Eu am fost pe post de mâna a doua, am făcut kilometri între casă şi locul faptei unde-şi desfăşura activitatea domnul meu (deşi sunt doar vreo 30 m între ele), dus/adus diverse, turnat licoare în recipiente – din sticlă, tare-mi sunt dragi - şi în pauze: spălat rufe cu maşina/la mână, îngrijit încălţăminte (mâinile mele se revoltă), curăţenia săptămânală (bine c-am avut mâncare gătită), sortat mere, varză, praz şi oareşce rădăcinoase aflate în beci, prelucrat ceva imagini, lucrat o jumătate de revistă, golit cenuşare, pregătit lemne, făcut focuri, tuns menta, terminat mulcitul – gata, poate să ningă, vegetalele sunt protejate – şi alte nimicuri de timp înghiţitoare pe care dacă nu le fac se vede, dar e firesc atunci când sunt făcute.

La finalul week-end-ului, era evident ce-a făcut domnul meu, din activităţile mele, mai nimic nu se remarca. Duminică seara miroseam amândoi cumplit a fum – am scos hainele afară până le-am spălat - şi aveam un mers duios de roboţel-febră musculară. Dar deja ştim că până vineri trece, aşa că e timpul să ne facem iarăşi planuri.