Like?:)

miercuri, 5 decembrie 2012

Primul week-end din decembrie

Am intrat în prima lună calendaristică de iarnă şi parcă de-abia acum e toamnă; luni a plouat uşor, aşezat, după week-end-ul însorit şi prelungit ce tocmai a trecut, ieri a fost cam soare, iar azi-noapte, temperaturi uşor negative. Cum joi a fost sărbătoare, n-am făcut mare lucru, mai mult planuri şi liste, ceva ordine prin casă şi curte şi-am avut musafiri ce-au rămas peste noapte la noi. Sâmbătă şi duminică însă am avut amândoi activităţi utile şi de febră musculară generatoare, am muncit cu spor, lista de to do s-a micşorat considerabil şi tare bine e când, la final, te încearcă aşa un sentiment de mândrie când vezi ce ai putut face tu.
Domnul meu s-a ocupat de ţuică şi, ca să nu se plictisească, în acelaşi timp a strâns din crengi, a cules prune cu monilioză de pe pământ, a ars la greu diverse vegetale parţial uscate, a nivelat, aranjat, bibilit spaţiul funcţional de lângă poarta dinspre lizieră, a mai spart oareşce lemne şi în acelaşi timp a scos găinile la păscut. E prima dată când galinaceele noastre au ieşit organizat din curtea lor – au mai evadat ele prin zbor, dar pentru perioade scurte şi doar câteva dintre ele -, aşa că excursia le-a încântat vizibil, plus c-au servit masa «în oraş», nu acasă, numai mâncăruri una şi una: seminţe de gălbenele, urzici şi ştevie, râme la greu, o cârtiţă, lucernă, vegetale în diverse stadii de descompunere aflate în compostoarele cu biodegradabile, frunze de ţelină şi pătrunjel. Când domnul meu s-a plictisit să recupereze găini evadate în curte – merg după el precum puii după cloşcă – le-a ademenit cu grâu în curtea lor şi năroadele au mers. Apoi a deschis porţile dinspre casă şi înspre lizieră şi deja i-a crescut confortul: au venit să-l ajute toţi cei trei câini pe care îi posedăm.
Eu am fost pe post de mâna a doua, am făcut kilometri între casă şi locul faptei unde-şi desfăşura activitatea domnul meu (deşi sunt doar vreo 30 m între ele), dus/adus diverse, turnat licoare în recipiente – din sticlă, tare-mi sunt dragi - şi în pauze: spălat rufe cu maşina/la mână, îngrijit încălţăminte (mâinile mele se revoltă), curăţenia săptămânală (bine c-am avut mâncare gătită), sortat mere, varză, praz şi oareşce rădăcinoase aflate în beci, prelucrat ceva imagini, lucrat o jumătate de revistă, golit cenuşare, pregătit lemne, făcut focuri, tuns menta, terminat mulcitul – gata, poate să ningă, vegetalele sunt protejate – şi alte nimicuri de timp înghiţitoare pe care dacă nu le fac se vede, dar e firesc atunci când sunt făcute.
La finalul week-end-ului, era evident ce-a făcut domnul meu, din activităţile mele, mai nimic nu se remarca. Duminică seara miroseam amândoi cumplit a fum – am scos hainele afară până le-am spălat - şi aveam un mers duios de roboţel-febră musculară. Dar deja ştim că până vineri trece, aşa că e timpul să ne facem iarăşi planuri.

6 comentarii:

Anonim spunea...

Treaba asta cu prune iti cam da batai de cap!Intr-un an imediat dupa ce-am gatat de fiert,pe la amiaza,am facut ordine,am aruncat tot ce se putea lua atunci in masina si am plecat .Mai era cu noi un prieten de-al sotului,amator de-o iesire in natura.Cand sa plecam ,matusa Marioara a zis sa stam sa mancam,da' nu :NU!!ca ne ducem,ca liru,liru,.La drum intins,a inceput asa o muzicuta,apoi tot mai accentuat niste chioraiele pe diverse tonuri,cand de la volan cand de pe alte locuri...am mai luat cate-o gura de apa,da' era mai rau,scandalu'se-ntetea...Si pe Valea Oltului ne-am oprit sa mancam si noi de-o ciorba ca nu ne mai auzeam in masina de chioraielile de prin matze...Si intram intr-un birtulet ;toti trei.Si-l vedem pe barman ca incepe sa amusine aerul,sa se uite mai cu albu' okilor inspre noi,si pana sa dam comanda se deschide uasa de la bucatarie si iese un cotei mai mic,vine atza la noi ne mushina si el,si incepe sa-si ridice un picior cand la al meu, cand la prieten,cand la mine.Noi ii spusesem tipului ca venim de la fiert.Aiesit omu' si-a insfacat coteiu' l-a inchis undeva,si politicos[stia omu' ce-nseamna asta]ne-a poftit sa asteptam afara...Afara ne-am pus la o masa aproate de usa birtului,si care cum venea sa intre ,zicea -ce s-a fi-ntamplat de miroase asa,a dat drumu' sefu la cazan?Cam in 10min a venit ala cu ciorba,ne-a luat banii si-a stat cu okii pe noi ca pe butelie sa ne ostatam si sa plecam cu aromele noastre cu tot. Hainele era curate dar noi ...si paru'si shoricu' tot era afumat dupe trei zile de sport in natura...Acasa ,intrasem deja inauntru si toti paianjenii au zbughit-o,si pisica...VIATZA..CE SA-I FACI...

silavaracald spunea...

Mămălicule, anda, că dădui de tine p-aci anonimă!!! Zi că nu-i așa! :D
-----------------------------------
Gazdelor, că și cu voi voiam să vorbesc. De fapt, doar să întreb: Ziua voastră nu are tot 24 de ore, ca a mea?! Că mie nu-mi ies atâtea treburi făcute pe unitatea de timp nici dacă le-aș înmulți cu trei!

simf spunea...

@SLVC - probabil pentru ca tu n-ai suficiente ajutoare: 3 pisici, 3 caini... :) (dupa stil e anda sigur, e inconfundabila. si mi-e draga)

vic spunea...

ce revista?

simf spunea...

@vic - se cheama viata satului argesean :)

Anonim spunea...

V-am auuuziiiiit...saru-mana,saru-mana...Daca nu stiu cum sa ma-nscriu, ma strecor si eu...Si mai uit,ca :si uitarea e scrisa-n legile omenesti ,nu doar constitutia Romaniei..

:-D