Scene de iunie cu tei, melci, Fuego, cireşe dulci şi Luna amară

* Gata cu ploile, e cald, e soare, e vară şi-mi place. Merg desculţă prin iarbă, mănânc vişine parţial coapte şi mă strâmb – da'mi place -, beau sirop de coacăze, umblu cu pălărie de paie, zâmbesc văzând stolurile de copiii de pe drum care celebrează în fel şi chip vacanţa, mă bucur chiar dacă n-aş putea spune că am motive, e vară, mă bucur. E vară.

* În oraş au înflorit teii, mă impresionează până la lacrimi – adică strănut în disperare –, acasă e totul verde ascendent, mai puţin legumele noastre, care-s într-o nemişcare de plastic. Cohorte de melci de toate mărcile, de la alb la maro-negru, homleşi sau nu - oare melcii cochilioşi din fauna zonei or fi comestibili? - convieţuiesc cu noi pe moşie; grădina e plină de păduchi de toate culorile, găinile au şi ele, dar numai un fel şi şi-ăia-s puţini – le-am dat cu prafuri sub aripi, de parcă le dădeam cu deodorant.

* A scos a doua cloşcă puiuţi – 12 – şi-s tare simpatici; pisucele sunt articulate în mişcări, aleargă şi se caţără, prind fluturi şi-i mănâncă; ne uzurpă cu somnul lor pelourile din bibliotecă, cer conserve şi plicuri cu hrană umedă. (Am aşa o vagă presimţire că nici pe Frida n-o s-o dăm şi vor rămâne amândouă mâţucele la noi.)

* De câteva zile, am o pasăre-companion; are domiciliul în livada de-alături şi e cam cât o ciocănitoare, dar mai colorată – nu ştiu cum o cheamă. Vine după mine şi aşteaptă să-i fac grămăjoare de melci cu cochilie; îi ia bucată cu bucată şi-i duce probabil puilor ei, apoi mă urmăreşte interesată să vadă dacă n-am purces la construit altă grămadă.

* Castravetele nostru cel falnic e dovlec ieşit din flora spontană şi mă întreb de unde, că nici dovlecei n-am avut anul trecut (oare e posibil să fi venit vreo albină nespălată pe picioare?), imortelele pe care le-am pus în jardiniere în faţa călţunaşilor sunt de fapt floarea soarelui decorativă de la Monica şi a crescut mai bine de-un metru; călţunaşii se insinuează printre tulpinile ei înalte şi colorează şi ei cum pot, în galben, în roşu, în portocaliu.

* Am redescoperit bucuria copilăriei de-a sta cu mâinile goale în pământ (mie-mi place, mâinilor mele însă nu); copii se joacă cu nisip, cu pământ, poate că sunt un copil mare.

* Despre viaţa în afara oraşului învăţ continuu, mai ales din greşeli, şi mă bucur că am şansa de-a putea greşi; am unde, cu ce, când, cum şi mai ales vreau.

* De pe wallul meu mă priveşte Fuego; nu-i bine să fii prieten pe facebook cu un teatru, chiar dacă-l cunoşti. Ascult Luna amară şi mănânc cireşe dintr-o farfurie de sticlă. Dacă e Cireşar, musai să fie cireşe, Luna amară e pentru Mihnea, cu 13-15 iunie-ul lui în facţiune, chiar dacă-i post factum.