Raport periodic despre pisici

Dacă e cald, e destul lejer să ai pisici, pentru că umblă teleleu toată ziua, după umbră și ele mai știu ce, și scad considerabil șansele să calci într-o pisică expandată în mijlocul drumului. Nici noaptea nu vor în casă, poate doar ocazional, când se înșiră pe gresie perpendicular pe drumul tău către baie.

Jinx, motanul negru veteran – face șapte ani -, bântuie prin pădure, doarme la umbra molidului albastru sau pe aleea de sub boltă, bea apă de ploaie din gălețile de sub streșini; vine dimineața și seara să mănânce – mai mult să verifice ce e de mâncare -, iar pe parcursul zilei mai trece doar ocazional să verifice pulsul casei. Patrulează pe garduri, verifică zona găinilor, se urcă în pod și fânar, vede că-i totul în regulă și pleacă.

Mașa, mâța neagră care are doi ani, mai că e fugită de-acasă; nu-și suferă puii deloc, cum îi vede, cum dispare ea, îi scuipă, îi bate, nu le mai aduce prăzi, renunță și la mâncare, numai să scape de ei. Frecvent închidem ușa de la bucătărie să poată mânca ea liniștită, iar cum termină pleacă spre sat. Mai apare pe seară sau dimineața, când stă zece minute doar. Cât e acasă rar îi tace gura.

Igor, motănelul gri, pet-ul copilului nr. 1, e o provocare cotidiană; e căpos și răzbunător, oareșcum violent și umblă după mine de parcă ar fi prins cu elastic (continuu sunt tentată să-l smotocesc cu mâna, să-l antrenez la mușcat și zgâriat, să-l supăr, să-l provoc și tare greu mi-e să-l las în pace). Când i se pare că stau prea mult în grădină, mă invită sonor să mergem pe terasă, iar când ajungem se tolănește astfel încât să mă atingă cât de puțin. Toarce ca un furnal, vânează lăcuste, greieri, libelule și, dacă trece cineva pe lângă el când le mănâncă, mârâie agresiv; stă lungi perioade urmărind cum pândește Jinx mușuroaiele de cârtiță și e foarte interesat de prada motanului.

Frida e o dulceață, alburie cum e ea și cu ochi albaștri, senini și inocenți. Domnul meu (e pet-ul lui) o răsfață până peste poate, iar ei i se pare firesc să fie mângâiată ori de câte ori el se așază în șezlong. Aleargă haotic, precum un fluture-n lampă, pleacă să prindă ceva și sfârșește prin a-și alerga coada – ce vină are ea că a intrat ticăloasa de coadă în raza vizuală? Am sterlizat-o deja și s-a recuperat foarte repede.

Și Igor, și Frida, ca orice pisică respectabilă de patru luni, aleargă imprevizibil, dărâmă și încurcă tot ce pot, se vânează pe acoperișul de la acareturi, mi se fac brățară la picioare, intră în orice sacoșă sau cutie goală. Încep să fie selective la mâncare, nu se mai ceartă cu imaginea lor în oglindă, au migrat de pe fotolii în pat (cu accent pe perna mea) și descoperă cu încântare documentarele tv.