Scriitor te naşti, nu
devii, sclipirea de talent apare odată cu tine şi tot odată cu
tine piere. Scriitorul plăsmuieşte lumi în minte, lumi care-l
bântuie şi de care nu poate scăpa decât dacă le pune pe hârtie,
ca într-un ritual de exorcizare, şi-atunci în mintea lui se face
loc pentru o lume nouă.
Pe mine nu mă bântuie
idei, nici nu le văd, doar uneori fantezia îmi joacă feste şi văd
cioburi de lume altfel decât ceilalţi, iar alteori cuvintele mi se
aşază pe limbă într-un mod neobişnuit.
Faptul că scriu mai bine
decât alţii, că strunesc oareşcum verbele, că văd uşor altfel,
că mă joc cu cuvinte – toate acestea nu mă fac scriitor.
Literatură nu am cum să
scriu; cărţi tehnice – nici atât, sau nu pentru moment. De ce-aş
ucide un copac doar ca să-mi văd scrisele tipărite?!...
7 comentarii:
Salutare, salutare!
Dacă singura-ți frământare ar fi grija față de plămânul verde al planetei ușurarea ar veni instantaneu: nu-i nevoie de tăiat copaci pentru a-ți publica scrierea.
Există formatul ebook. Circulă cu viteză mai mare decât cea a luminii, pătrunde în toate cotloanele lumii, spre mai toate segmentele de populație către care ai putea tu să te adresezi.
Eu nu cred că operele literare sunt toate eliberări ale autorului, cred că cele mai multe sunt daruri.
Sigur că nu poți fi creator dacă nu ai trăiri intense, efervescență, ardere, consum. Dar nu m-am gândit niciodată la o creație ca la o debarasare, deși da, creatorul se eliberează dar în actul lui nu asta primează ci darul. Darul către semenii lui.
Despre născut și nu făcut... Cred că sunt extrem de puține cazurile în care cineva poate crea așa...fluviu doar pentru că i-a pus Cel de Sus ceva în traistă.
Poți să ai un dram de har, dacă nu muncești și nu-l cultivi, nu-l dezvolți, nu-l hrănești...râmâne-ntr-un ungher stingher.
O operă presupune ceva de comunicat, împărtășit, dăruit dar presupune și multă tehnică, metodă, stil. Legarea ideilor, forma, mesajul etc.
Pe scurt poate fi multă glagorie consumată pentru alcătuire, asamblare etc și multă satisfacție după ce-ai încheiat.
Răspunsul mai pe scurt ar fi pentru că ai putea dacă ai vrea.
DA. Perfect adevarat. Imi vine sa iti propun sa public textul tau sub semnatura ta pe pagina cenaclului poesis moldaviae ... pt invatatura de minte!
https://www.facebook.com/poesismoldaviae?ref_type=bookmark
...dar asta este alta poveste. Eu am apucat sa dobor niste copaci si-mi pare rau in unele momente ale vietii.... dar cand privesc in jur si vad atat de multi ”scriitori” imi vine sa plang. Ai luat o decizie cerebrala. :))
@ilinca - fara har, geaba munca. si tot geaba har daca nu-i si munca multa langa. ebook, da, dar cata vreme textele sunt deja pe blog, tot in format electronic...
@Don Niai - cu drag chiar sunt de acord, daca un singur om nu mai ucide un copac inseamna ca n-am scris degeaba.
dac-ai sti de cand ma gandesc..... da' mai am si prostul narav sa ma invart in juru' cozii si sa tot astept sa-mi ridice cineva mingea la plasa s-apoi dau in cate-o diareee verbala de nu ma mai opresc ,...si ma spumui ca o sampanica fasaita... cand ar fi mai simplu sa folosesc energia creatoare la lucruri maretze ,...da'-i mai simplu asa...
@ciumafai - ia spune tu coane colea ce te framanta... :)
Ca tare.mi mai placi! :)
Pai ce mi-ar placea sa-l tai pe Hemingwai cu razboiu' din Spania, sau pe Sienkiewicz cu Dupe noi potopu' sau pe Mitchell pe aripile vantului...da' mi-ar fi simplu sa raman si doar de-a lungu strazii mele daca nu mi-ar fi frica ca daru' meu de John Creanga sa nu se decoloreze si deterioreze in prafu' dupe ulicioara ...SCHWERRRR tare SCHWERRR cum ar zice soxii nostrii....nuuuu???
Trimiteți un comentariu