Efectul maroului asupra călătoriei cu autobuzul

După-amiază de vară, loc de întâlnire cu domnul meu în cartierul unde am locuit; n-am chef de mers pe jos prin pădure – e cald de te întrebi dacă să mănânci sau să-ți pui pe față tarta cu frișcă, cald de ți se topesc cuvintele-n gură ca o acadea ținută-n soare -, așa că iau hotărârea să trăiesc periculos – merg cu autobuzul. Aveam un bilet în portofel de ceva vreme, că-n ultimul an n-am mai gustat transportul în comun; vine 8-ul, urc - răcoare, curat, bine - compostez biletul, mă așez pe un scaun, verific mailuri et comp pe mobil.

- Dumneavoastră?

Un controlor. Tinerel, curățel. Îi întind biletul.

- E maro!

Mă surpinde indignarea lui.

- Și nu vă place culoarea? Nu se poartă vara asta?

E surprins, se pierde ușor.

- Nu mai sunt valabile biletele maro, acum avem ciclam.

Uuu, ciclam în gura unui bărbat! Nu frez, nu roz, nu roșu, nu cărămiziu, nu magenta. Ciclam. Zâmbesc.

- Aaa, și-s mai vesele acum. Dar maroul ce-are?

- Biletele acestea nu mai sunt valabile.
- S-a interzis cumva maroul, s-a schimbat prețul biletelor, e alt acționariat la firmă de când am mers ultima dată cu busul? Sau nu-s îmbrăcată asortat?
- Vă trebuie bilet ciclam altfel putem consideră că călătoriți fraudulos.
- Puteți considera că v-am plătit anticipat un serviciu. Facem așa: dumneavoastră îmi returnați valoarea biletului – cum s-ar spune, v-am creditat, nu vă iau dobândă, că-s generoasă -, și de acei bani îmi vindeți un bilet vesel și ciclam. E bine?

Tace încurcat.

- Noi nu avem dreptul să vindem bilete.

Nu mă pot abține:
- Să știți că, până la urmă, maroul e culoare de pământ și merge bine vara.
Iar tace. Apoi îmi spune, tainic:

- Firesc ar fi fost să vă amendez, biletul nu mai e valabil.

- Nu comentez de gustibus et coloribus la onor firma dumneavoastră, n-am nimic împotrivă, dar, credeți-mă, nici în comun. Am plătit un serviciu și atunci firesc e să-l primesc.
Autobuzul se apropie de stația terminus. Mă ridic, îi zâmbesc.
- Aș mai discuta cu dumneavoastră preferințele coloristice, ce se poartă în astă vară, dar, îmi pare rău, eu trebuie să cobor.
Când autobuzul a trecut pe lângă mine, privirea lui încă mă urmărea. Oare i-am stricat ziua?

Later edit: biletele noi erau, de fapt, mov. Mov tare.