Raport periodic despre animale

Câini. Zăvod e un lector pătimaş, citeşte ziare şi reviste, cutii şi găleţi, bănci şi muşamale – cam tot ce găseşte şi are ceva scris. Trebuie să-l hrănim întâi pe el (separat de ceilalţi), că altfel ies conflicte majore – e şeful haitei deja. În castronul lui mereu rămâne o urmă de mâncare, nici Hades, nici Castor nu se apropie, însă musiu merge şi linge castroanele lor. Socializează de la distanţă cu cei doi caucazieni, îi sperie pe muncitorii de pe drum (se tem să nu sară crocodilul gardul), îi place la plimbare - cum vede lesa e fericit maxim. Fuge imediat când îl întreb “ce-ai făcut aici?”, nu doarme deloc în căsuţă, ci doar pe mijlocul aleilor (chiar şi când plouă) sau în lacul aproape secat; în rest – joacă, joacă, joacă.

Hades s-a lenevit, nu mai e soneria uzuală – are sclav, e normal -, îşi apără aprig locul şi mâncarea, îi fură jucăriile lui Zăvod (are şi el jucării, mai mici, ca pentru el, dar le preferă pe cele mari doar pentru că sunt ale lui Zăvod). Mai nou, doarme într-una dintre căsuţele mari, a lui păstrându-şi destinaţia de cutie cu surprize şi loc de pus bine oasele.

Castor îmbătrâneşte văzând cu ochii, merge tot mai greu, e surd ca o gheată, face fix ce şi când vrea, simulând că n-a auzit, n-a înţeles. Îmi asigură miros de câine ud pe haine – orice i-aş face, când vrea el drăgălit nu scap -, e gelos când i se acordă atenţie altui câine, nu stă la periat şi e din ce în ce mai selectiv la mâncare.

Pisici. Maşa lipseşte de-acasă câte 2-3 zile, vine senină ca o floare, de parcă n-ar fi lipsit o secundă; mănâncă aşa, ca să nu refuze, apoi se culcă fie în chiuveta de la baie, fie pe frigider. Îşi stucheşte progeniturile, le lăbuie, le alungă, apoi le aduce pradă şi le cheamă. Nu-l lasă pe Zăvod să se apropie de terasă, sare la el, îl zgârie, îl scuipă.

Jinx mai are un pic şi face 8 ani, i-au apărut fire albe în blană, e gras şi nemernic. Vânează la greu, dă ameninţător cu laba când vrem să-l mângâiem, doarme în/sub cadă sau pe soba din dormitor. Când şi când, are chef de drăgălit; atunci se urcă pe noi, la propriu, în pat, în dormitor, toarce ca un furnal, ne răsfaţă cu capul şi-şi ia porţia de tandreţe – e dreptul lui şi obligaţia noastră.

Igor e dulce-dulce, cuminte, decent, harnic, nu scuipă, nu zgârie, nu muşcă; dacă vrea răsfăţ, se urcă cu lăbuţele pe piciorul meu şi cere voie în braţe. El e cel mai puţin mofturos la mâncare, dar are o preferinţă clară pentru peşte; urăşte pieptănatul şi comentează continuu, inspectează castroanele câinilor şi face sesiuni de degustare, doarme ca o panteră prin pomi.

Frida e mai netoată decât prevede limita legală, prinde şoareci şi-i uită prin casă vii (Igor ştie asta şi-o urmăreşte de aproape), se vaită că e Zăvod lângă ea (dar nu pleacă din mijlocul drumului), vorbeşte mult şi fără rost. Are un echilibru şi o mobilitate incredibile, stă în braţe la oricine, oricând, îi place la periat, e expertă în a enerva orice pisică de pe moşie.

Găinile încep să se îmbrace, cred că de la temperaturile nocturne, ouă din când în când şi par a se îngrăşa. Puilor le-a cumpărat domnul meu un amestec de cereale cu şrot de floarea soarelui, că prea nu vor să crească (sunt disperaţi după noua dietă); continuă să evadeze şi mai nou s-au prins că nu curtea e cea plină de minunăţii, nici zona de trandafiri, ci grădina – sunt fani roşii Roma.

Iepurii sunt mai mulţi, cei doi pui sunt sălbatici cu mine şi au crescut zdravăn, iepurica a făcut pui, ea ştie câţi.