09.10.15

E spre mijloc de octombrie şi iar trece timpul pe repede înainte, trebuie strânse toate de prin grădină simultan şi conservate/depozitate, trebuie pregătită moşia pentru iarnă, trebuie, trebuie, trebuie. Curtea e în parţială ordine, grădina, cam vraişte, nu am timp să fac ceea ce aş vrea, nu mă mai simt vinovată, ca în alţi ani, din acest motiv, dar tot mă enervează.

A sosit prima tură de lemne (se prognozează oareşce probleme în viitorul apropiat – zimbrii-ţapinari care ne aduceau nouă lemne au plecat în Anglia la muncă şi se întorc la începutul lui decembrie, va trebui să găsim soluţii alternative), am făcut primul foc în dormitor – plăcere vinovată -, sper să nu uit să mai cumpăr ceva uleiuri aromate. Ca noutate de sezon (e târg de toamnă în urbe) – am trei trandafiri cu rădăcină nudă: Rose Gaujard (ciclam uşor şatirat), Mainzer Fastnacht/Sissi (mov lavandă), Glorious (galben), toţi teahibrizi.

În grădină se schimbă decorul de la zi la zi; am strâns prunele (cam multe), merele (cam puţine), roşii, gogonele (am mai lăsat ceva plante pe loc, depinde de vreme dacă se vor mai coace), domnul meu a demarat culesul nucilor. Strugurii miros incredibil, călţunaşii şi limba mielului trăiesc a doua tinereţe, trandafirii continuă să înflorească, cu accent pe Sacs, care e la al treilea val de flori.

Iar am de făcut o mie de chestii care nu se văd decât când nu-s gata la timp (ba da, se vede în beci, cred că am cam terminat cu conservăritul), încă mai am de strâns, de uscat şi de pus la păstrat seminţe, dar sper ca în curând ritmul să se mai domolească.

Mut plante şi refac planuri, mi-e uşor rece şi am mâinile îngheţate – cum coboară temperatura sub 10 grade, cum îmi trebuie mânuşi -, dar mă bucur din plin de lumina lină de octombrie, caldă, fără disonanţe, domoală.

E toamnă.