Stop-cadre cu pisici

In

În chiuveta de la baie stă Mașa – e unul dintre locurile ei preferate. Mă vede, se răsfață rotit, cu o lăbuță la ochi; diagonal, pe ea pică o rază de soare și pisica neagră intransigentă devine neagră cu o dungă maro-roșcat și o lăbuță rușinată acoperindu-i privirea timid.

În coșul de strâns roșii doarme colac Frida; coșul e pe gresie, lângă un scaun de pe care a alunecat o țesătură portocalie – mâță alburie cu guler oranj în coș împletit din nuiele.

Jinx se urcă pe măsuţă şi recuperează din tavă o bilă albastră din sticlă, una portocalie de ping-pong şi una mov săltăreaţă – le dă uşor cu laba jos, pe rând, şi le aleargă până sub canapea. Când cineva se apropie, ia bilele pe rând și le pune în coșul metalic pentru lemne.

Igor aleargă pe sub husa canapelei; intră pe lângă un braț, coboară pe lângă celălalt, merge să-și ia undița de motani, grrr, intră sub husă cu ea cu tot, scoate capul la perioade regulate, grrr, și așteaptă să-l bage cineva în seamă.

Out

Pe acoperişul bucătăriei de vară doarme expandată Maşa – a urcat să alunge o coţofană, n-a mai avut chef să coboare, iar somnul îi e ca un stop-cadru dintr-o mișcare alertă, cu o lăbuță atârnând nefiresc în exteriorul acoperișului.

Frida plimbă şoricelul de pluş roz, îl ia din casă şi-l plantează între bujori, îl vânează, îl caută, îl educă, apoi se plictisește și brusc își amintește că voia să scoată un măr dintr-o găleată.

Jinx vine tacticos pe gard din peregrinări, coboară pe blatul terasei, sare pe șezlongul domnului meu, apoi jos; urcă în șezlongul meu și, calm, dă jos de pe scaunul-măsuță scrumieră, pix, brichetă, pachet de țigări (clipboard-ul nu vrea să cadă) – îmi plătește o poliță pentru faptul că l-am luat de ceafă și l-am dat afară când n-a vrut să se oprească din bătutul lui Igor.

Igor, degustătorul-șef, fură mâncare din găleata câinilor; bagă lăbuța, apucă o bucată de pâine înmuiată în ciorbă, o scoate, se urcă cu ea pe masa de lângă terasă și o mănâncă tacticos (din castronul lui nu ar mânca-o niciodată).