Iunie
plin, iunie agitat, cu timp prea plin şi liste de to do din
ce în ce mai lungi; drumuri cu ceruri incredibile, Argeș 50, Curtea
de Argeș, Bookfest 2016, lucrări suplimentare, prea puţin timp
acasă – cred că se cere o vacanţă deja.
Moşia
o văd câteva minute pe zi şi rău îmi pare. Pământul e bolnav
de limacși, la 3-5 cm adâncime sunt sute, mici, care devorează
orice sămânță, capcanele Bros cu bere şi lichid special sunt
eficiente, dar cred c-ar trebui să schimbăm momeala de trei ori pe
zi la câţi limacşi avem.
Păsări
ticăloase ne-au mâncat toate cele 500 gr de cireșe înainte să se
coacă, am apucat să tund oreganoul, leușteanul şi tarhonul, apoi
forsiția și iasomia de vară – tindeau spre cer și atacaseră
merii – şi cam atât. Până acum, grădina e o mare dezamăgire:
după ger, limacși, frig, Pepsi, ploi, găini evadate, Urma, nici că
mai am speranțe de mai bine.
Am
început o listă cu ce anume pun pentru cămara de iarnă, și ca
să-mi amintesc ce anume trebuie să fac și când, și să văd care
ne este necesarul real, ca să nu mai fac ca disperata diverse de
care apoi să nu știu cum să mai scap (plus că așa voi putea face
o estimare parţial realistă la cantitățile de zahăr, oțet,
ulei, sare, condimente). (În ăst an, trandafirii de dulceață au
portul mic şi petale de o calitate mai joasă – parcă sunt arse
pe margini -, așa că până acum n-am făcut decât sirop.)
În
rest, zona de lângă chioșc și-a modificat ușor look-ul
(câinuțele noastre harnice învățaseră să sară gardul și
făceau ravagii prin grădină, prin zonele cu flori), a pus domnul
meu plasă verde până la 1,7 m, să mai sară dacă mai au cum;
avem pitic de grădină nou - o păpușă ciudată pe care o cheamă
Clebsiela (să meargă cu Salmonela, celălalt pitic de
grădină/manechin) -, am praștie cu suport de mână şi nu mi-e
frică s-o folosesc.
Lucrările
de infrastructură la drum merg într-un ritm nesperat de bun (nu
urcă până la noi, se opresc înainte de curbă), oricum e o enigmă
când și dacă putem ajunge cu mașina în curte; au trecut
alegerile locale, echipa din comună a rămas pe loc, pe drumul din
sat trec motocosași cu scuter, motocosași cu biciclete, în livada
de-alături un tractoraş coseşte,o balotieră toarnă baloți de
fân, fânul e cărat în remorcă – agricultură mică de 2016 la
sat.
De
pe-un balcon din blocul de-alături mă privesc niște muşcate
roșii, din altul – două prosoape de bucătărie albe cu dungi
verzi. Văd chestii şi asta înseamnă că mi-ar cam trebui o
cură de somn.
3 comentarii:
Mda, limacsii m-au cam invins si pe mine. Nu mi-a mai iesit nici o fasole, ardeii mi i-au mancat, leusteanul e gaurit, pe unde am dat cu optimol au aparut altii noi, capcane nu imi vine sa iau ca mi-ar trebui vreo 20 si sunt cam scumpe.
Oameni buni, dar ce se intampla la voi? La mine este totul suberb. M-am luptat doar cu cartitile si le-am invins... trei in trei zile dupa serviciu. Acuma e liniste, se pare ca a mai ramas una care o fi fatat de nu a mai iesit de 3 saptamani. O astept cu familia daca e asa. Chiar ma distreaza si imi place sa le inving. Mi se pare simplu acuma dupa ce le-am studiat psihologia o luna intreaga. Limacsii? nu inca!
@cristina - trebuei sa vorbim cu armeria si sa ne bagam in lantul trofic.
@Don Niai - fericitule! (cartitele la noi sunt istorie cu 4 pisici harnice si 2 caini vigilenti, s-au mutat in livezile de-alaturi)
Trimiteți un comentariu