Soluții pisicești

Miu, miu, mi-miu!

Prin livada de-alături, Mașa vine repejor spre casă cu un șoarece roșcat în gură. Închid ușa de la bucătărie – știu sigur că altfel în locul de masă își va duce mâțuca prada.

Frida coboară precipitat din podul bucătăriei; Mașa sare din livadă pe gard, merge ușor pe lațul de deasupra până în dreptul blatului de la terasă. Zdup, zdup – pisică neagră cu șoarece roșcat în gură, pe fundal de gresie bej.

Frida se apropie de Mașa, doar fusese invitată în mod special; Mașa o scuipă cu elan, îî trage două labe, lasă șoarecele cam viu și pleacă precipitat pe gard.

Frida lăbuie ușor șoarecele, șoarecele face pe mortul. În poziție de pisică egipteană, mâța alburie așteaptă; șoarecele se mișcă ușor, apoi mai cu curaj și încearcă să fugă. Mâța alburie îl ghidonează cu labele, în pândește, îl amăgește.

Îl prinde delicat în gură și-mi cere să-i deschid ușa la bucătărie; da, fetiță, mă și gândeam, cum să nu, nu-i gustos pe terasă, numai în casă e bun!

Plec cu treburi, mă întorc după vreo 10 minute.

În locul de masă, Frida descântă șoarecele, chinuindu-l cum numai pisicile știu s-o facă.

Mâța alburie, nemulțumită de ușa de la bucătărie închisă, și-a luat prada, a ocolit jumătate de casă și a intrat cu ea pe ușa principală, că locul de masă e loc de masă.