Dimineață cu Jinx

Cu o melodie lină, cu sunetele pădurii, la ora 6 sună telefonul; îl opresc și mai aștept un pic. Jinx, din poziția colac, își întinde labele, le ține o vreme așa, apoi se ridică sacadat-agale de lângă perna mea și începe ritualul de dimineață. Întâi își întinde labele anterioare, scoate ghearele, le retrage, se împinge un pic în față, apoi revine. Își ridică bazinul cât poate de mult, apoi se întinde responsabil, cu parcă o ușoară ezitare dreapta stânga. Nu, nu e accidentală ezitarea, e parte din operațiunea încălzit. Coboară ușor din pat, se mai întinde o tură, își încearcă ghearele pe carpetă, revine în poziția de pisică egipteană.

Miu!

Nu-i răspund, doar îl privesc printre gene.

Urcă lângă mine și începe să toarcă. Nu reacționez, așa că începe să mă căpuie – cap în bărbie pe partea stângă, cap șters de partea dreaptă a bărbiei.

Nu reacționez.

Începe masatul ușor al carotidei: o lăbuță, apoi cealaltă, alternează.

Miu!

-         Da, băiat, gata, mă trezesc.

Cobor din pat (fără să mă întind, fără să mă încălzesc, că mă așteaptă biatul). Până îmi pun halatul, deja se freacă de picioarele mele, apoi așteaptă să deschid ușile. Dormitor, hol; nu e de-ajuns, vrea în bibliotecă. Deschid ușa la bibliotecă, apoi la locul de masă. Vrea în bucătărie; miroase cutiile cu crănțănele, nu, nu-s ce-și dorește el, ridică privirea și se uită la mine într-un anume fel. Cere plic - îmi arată cu privirea de unde vrea papa bun (alteori vrea ceva din frigider sau bețe de recompensă).

-         Ai răbdare, băiat.

Îi pun plicul în castron, timp în care el mă toarce, cobor castronul. Mănâncă așezat, fără grabă, uneori jumătate, alteori tot, cu bonus linsul castronului (după pateu de ficat sau ton în suc propriu, de uz uman, nu și după mâncarea de pisici). Termină masa, cere pe terasă; întâi admiră peisajul, apoi pleacă în oareșce preumblări.

După 5 minute se întoarce, urcă lângă mine, pe lada de cereale, se spală metodic, prelung. Când termină, oftează, se întinde pe țesătura din lână și-și pune capul, torcând, pe mâna mea.

E timpul să mă pregătesc să plec la serviciu.