Zăpadă, soare, vânt – primăvara astronomică 2018

Vă amintiți că tot spuneam eu că mai vreau o tură de iarnă? Ai grijă ce-ți dorești... A nins de luni noapte până vineri pe seară, peisajul părea a fi tot în alb-negru, cușme de nea pe case, fumuri ieșind pe coșuri, liniște deplină, căprioare în livadă – un fel de cum e să trăiești într-o poveste.

N-a fost frig, minima abia a atins -5 gr, s-au strâns peste 30 cm de zăpadă, când și când răvășită de-un vânticel încăpățânat, am curățat zăpadă la poartă și-n drum, făcut zeci de metri de poteci și, implicit, febră musculară (că tot mi-era mie dor; hai afară la lopatăăă...). Drumul local a fost curățat zilnic, numai că joi și vineri mai pe după-amiază, așa, cât să nu poți pleca în timp util cu mașina – înzăpeziți/deși n-am vrut (sau da), n-au urcat, n-au coborât mașini, satul a fost cucerit de chiote fericite și de lătrături prietenose.

Și câinii noștri au fost în extaz, au ieșit liberi la plimbare și nu s-au întors până când blana nu le-a fost înghețată responsabil; au alergat, au mâncat zăpadă, s-au tăvălit, s-au jucat ca posedați. Și pisicile s-au distrat, au făcut tuneluri, au sărit după zăpada pe care o aruncam cu lopata și, cand s-au înfiorat de-ajuns, au intrat firesc pe ușiță și s-au parcat pe fotolii, în bibliotecă, la căldura sobei metalice.

Sâmbătă a dat un strop de soare, duminică – mai mult, pe zi temperaturile au fost ușor pozitive, iar potecile curățate s-au transformat în noroi mustind galeș; încă e zăpadă, destulă chiar, lacul e aproape plin, prevăd niște zile de curte-n nemișcare lacustră.

De-acum gata cu ninsorile și frigul, vă spun eu, iarna și-a făcut damblaua deja, nu ca-n anii trecuți; și da, chiar a fost iarnă, grație ăstui martie ciudat, năuc, cu zile calde și verde ascendent urmat de zăpadă și ger. Mi-a ajuns zăpada, declar solemn că vreau verde ascendent, primăvară-n păr și păsărele gălăgioase.

În altă ordine de idei, urăsc plenar ora de vară.