Zeul al vegetației și al
verdelui, Cap de primăvară, Sfântul
Gheorghe deschide poarta naturii, luând cheile de la Sfântul Dumitru, și dă
startul anului agricol; de acum, gata cu frigul, gata cu focurile în sobă. E o
primăvară surpinzătoare, derulată pe repede înainte, totul e nerușinat de
verde, merii sunt mai plini de flori ca niciodată, este un zumzet continuu peste
tot; e-un vuiet plin de viață, cu ciripit de păsărele diverse, cu pupeze lăudându-se
în depărtare, de cuci nu mai vorbim, că ei sunt vedetele momentului.
Miroase înnebunitor a iarbă
proaspăt cosită și a liliac, brazii dau mugurași, arțarul se ridică falnic în roșu
închis (deja bate spre 4 m); e o explozie de flori: s-au deschis primele la
rodonel, înfloresc lăcărmioarele, miozotul, vinca și irișii galbeni pitici,
magnolia, lalelele și muscari albaștri rezistă stoic, floxurile timpurii au
izbucnit în roz și mov, lucerna se
avântă cu elan. Cireșii își formează deja fructele, moșmonul e plin și el, avem
două bețe înflorite – un măr și amelanchierul - și e primul an în care aroniile
sunt pline de flori. La capitolul vegetale, lophantusul a ieșit curajos – a trecut
iarna cu bine în grădină, ceea ce nu pot spune și despre jujub -, mente,
roiniță, zmeură, anghinare, pătrunjel, sparanghel, valeriană, pelin – toate se
grăbesc parcă să recupereze perioada de frig.
Timp nu prea am avut, dar
tot am bifat: scos dopurile de la pet-urile cu butași de trandafiri, eliberat
straturile lasagna, dez-ierbat arbuștii fructiferi, cosit poteci și o parte din
curte, ars diverse uscături. Am scos ultimul praz – gust de vară în mijloc de
primăvară -, am repus în funcțiune raftul-solar și l-am mobilat cu ghivece –
diverse soiuri de flori și de busuioc -, am mai tăiat trei cocoși (nu mai sunt
așa bătăi în curtea păsărilor), am deparazitat intern și extern dihăniile de pe
moșie (inclusiv picături pe ceafă la găini).
De la simfonie am luat doar
două lonicere (una puțin murise), aș mai fi vrut un corn, dar n-am găsit și zău
m-am mirat eu de mine ce cumpătată am fost; pământul e uscat iască, imposibil
de săpat fără o udare responsabilă înainte, mă murdăresc pe mâini și nu mă
deranjează, ne bate gândul să desființăm gardul dintre casă și grădină.
Ninge peste noi cu flori
(de măr) și totul e atât de colorat că mai că-mi vine să cred că până acum am
văzut alb-negru. Aprilie 2018, pe final.
4 comentarii:
Parcă descrii Raiul pe Pământ. <3
@Claudia Mihaela - e acasa. la tine nu-i la fel?
Cred ca te-am descoperit tarziu. Aveam nevoie de multe ori sa imi incarc bateriile si nu stiam cum.Acum stiu, te citesc pe tine.
@georgeta ungureanu - bun venit!
Trimiteți un comentariu