După Sfântul Gheorghe

Zeul al vegetației și al verdelui, Cap de primăvară, Sfântul Gheorghe deschide poarta naturii, luând cheile de la Sfântul Dumitru, și dă startul anului agricol; de acum, gata cu frigul, gata cu focurile în sobă. E o primăvară surpinzătoare, derulată pe repede înainte, totul e nerușinat de verde, merii sunt mai plini de flori ca niciodată, este un zumzet continuu peste tot; e-un vuiet plin de viață, cu ciripit de păsărele diverse, cu pupeze lăudându-se în depărtare, de cuci nu mai vorbim, că ei sunt vedetele momentului.

Miroase înnebunitor a iarbă proaspăt cosită și a liliac, brazii dau mugurași, arțarul se ridică falnic în roșu închis (deja bate spre 4 m); e o explozie de flori: s-au deschis primele la rodonel, înfloresc lăcărmioarele, miozotul, vinca și irișii galbeni pitici, magnolia, lalelele și muscari albaștri rezistă stoic, floxurile timpurii au izbucnit în roz și mov,  lucerna se avântă cu elan. Cireșii își formează deja fructele, moșmonul e plin și el, avem două bețe înflorite – un măr și amelanchierul - și e primul an în care aroniile sunt pline de flori. La capitolul vegetale, lophantusul a ieșit curajos – a trecut iarna cu bine în grădină, ceea ce nu pot spune și despre jujub -, mente, roiniță, zmeură, anghinare, pătrunjel, sparanghel, valeriană, pelin – toate se grăbesc parcă să recupereze perioada de frig.

Timp nu prea am avut, dar tot am bifat: scos dopurile de la pet-urile cu butași de trandafiri, eliberat straturile lasagna, dez-ierbat arbuștii fructiferi, cosit poteci și o parte din curte, ars diverse uscături. Am scos ultimul praz – gust de vară în mijloc de primăvară -, am repus în funcțiune raftul-solar și l-am mobilat cu ghivece – diverse soiuri de flori și de busuioc -, am mai tăiat trei cocoși (nu mai sunt așa bătăi în curtea păsărilor), am deparazitat intern și extern dihăniile de pe moșie (inclusiv picături pe ceafă la găini).

De la simfonie am luat doar două lonicere (una puțin murise), aș mai fi vrut un corn, dar n-am găsit și zău m-am mirat eu de mine ce cumpătată am fost; pământul e uscat iască, imposibil de săpat fără o udare responsabilă înainte, mă murdăresc pe mâini și nu mă deranjează, ne bate gândul să desființăm gardul dintre casă și grădină.

Ninge peste noi cu flori (de măr) și totul e atât de colorat că mai că-mi vine să cred că până acum am văzut alb-negru. Aprilie 2018, pe final.