-
O ții tu pe Urma?
-
Da, iubita.
Prind zgarda
câinuței cu două degete și-o pun să stea în șezi,
să poată domnul meu să bage mașina în curte, să n-o mai lege pe năroadă; R. deschide
porțile mari, intră. Urma se rotește, îmi sucește responsabil degetele; îi dau
drumul. Cu salturi largi, aleargă spre porți și pleacă fericită spre sat – nu poți
să scoți maidanul din câine orice-ai face. După ea, imediat, Pepsi.
-
Lasă poarta deschisă, să iasă și Zăvod
acum.
Las poarta mică
deschisă. După vreo 20 de minute, strig câinii; vin întâi Pepsi, apoi Hades și după
o vreme Zăvod. Nici urmă de Urma.
Închid portița.
Mă uit, Pepsi și Hades ușor cam verzui; hait!, turiță. Oare cum e Zăvod? Ud tot
de la roua din iarba înaltă, plin de turiță ciulini scaieți mărăcini. Mda...
Peste vreo
jumătate de oră o recuperează domnul meu și pe Urma; udă, încâlcită, împâslită, zici că-i oaie, verzulie aproape.
Pletele ei de 15 cm sunt ca prinse cu agrafe în smocuri generoase de ciulini și
turiță, bretonul îi pare ridicat cu fixativ. Hai că ne-am făcut program.
A doua zi,
câinii mari aveau look de câini abuzați din documentarele americane cu pet rescue. Hai, iubita, hai la entertainment. Unul ține un câine,
celălalt îl curăță. Facem schimb de locuri; și de câini, că se plictisesc. Pe
cei doi câini negri i-am rezolvat rapid cu un pieptăn des, dar cu Zăvod și cu
Urma am avut de lucru vreo trei ore cred.
Curățatul
capului, la Urma cel puțin, a fost muncă de chinez bătrân; scoate cu mâna
bucată cu bucată chestiile vegetale, bagă pieptănul, foarfeca, peria, ai grijă la
ochi buze urechi. Hades fură fericit bucăți de blană împâslită plină de
mărăcini și le citește metodic la locul de lemne. Gata, s-a plictisit Urma,
las-o, hai Zăvod.
Stai, băiat!
Stai! Vine și Pepsi, vrea și ea atenție, hai să te pieptăn, pupăză!; fuge. Urma
ia și ea bucăți compacte de pâslă și le răsfiră pe lângă chioșc - păr plutind
duios prin toată curtea, noi doi – plini de plete, amândoi mirosind a câine ud.
Domnul meu
pleacă - a venit S. să-l ajute să mute un rezervor. Strâng din părul de prin
curte.
Hai Urma, hai
fetiță! Vine și se tolănește pe ciment. Bag două foarfece – una de electrician,
una de hârtie - alternativ în blana ei ca de oaie; tund tot ce prind, sacoșa
mare e deja plină de păr, ups, am făcut febră musculară de la foarfecă. Mda, bună
ar fi fost o mașină de tuns.
Am tuns plete
până m-am plicitisit. Acum Urma arată într-un mare fel, pare c-a slăbit major,
faptul că nu e tunsă pe zona capului o face să arate oarecum a caniș, iar pe total
tunsoarea ei e ovin-drujbă style.
Work in
progress.
3 comentarii:
Poza?
@balaura - pozele sunt programate la 11 :)
Chinul de pe lume!
Trimiteți un comentariu