Februarie trece cu
răbufniri în -11 grade și ninsoare frumoasă acoperind ghiocei și iasomie în
floare, dar primăvara e de zi de zi mai aproape - pământul miroase altfel, se
văd bine munții la orizont, veronicile se avântă, plec la serviciu și ajung
acasă pe lumină deja.
Mâțele înfloresc simultan
prin meri, vrăbii gureșe se ceartă prin livadă, coțofene curioase mă supraveghează
prin grădină, vulpi divers colorate admiră peisajul din lizieră, ies gărgărițe și
crisope de prin casă de unde au iernat (iar trebuie întâi să le mătur și apoi
să bag aspiratorul).
În week-end îmi propusesem
să greblez pe ici, pe colo, dar n-a fost să fie; am dat zăpadă (cam inutil, că
vântul supărat a cam adus-o înapoi), am fost într-o vizită, am făcut o
curățenie mai responsabilă prin casă (plus ceva de mâncare), am spălat rufe la
greu (mă tot întreb cum de se strâng atâtea) și-n rest - timp relaxat.
E primul an în care nu mai
cumpăr ca înecata semințe și alte chestii - sunt cam mândră de mine -, m-am mulțumit
cu ceva pământ, turbă, o plasă de mulcire, vreo trei pulverizatoare (verzi), aș
mai fi vrut și o stropitoare mică, cu sită, dar n-am găsit. Încă n-am pus deloc
semințe, probabil în week-end-ul ce vine o voi face (răsadurile de legume mi le
face Valentina).
Unde stă bucuria pe final
de februarie? În snopul de 10 creioane, prinse cu șnur de mărțișor, plus o
ascuțitoare colorată pe care tocmai le-am primit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu