Despre primăvară și coronavirus

Ne apropiem de echinocțiu, în oraș a înflorit forsiția (la noi încă nu), e zumzet de albine, păsărelele sunt gureșe, sunt semne clare de primăvară, dar parcă nu pot să mă bucur de ea.

Nu sunt panicată, nu am făcut rezerve strategice (a, ba da, 12 l de suc de roșii pentru băut - o aroganță, că ne place -, și 12 pastile de nurofen), dar asta nu însemnă că nu sunt îngrijorată.

Săptămâna trecută am fost la cumpărăturile lunare; n-am găsit cafeaua uzuală, nici carne de pui tocată pentru Jinx, la raionul cu mălai erau doar vreo două sortimente complet necunoscute mie, făină – doar 000, mazăre la borcan nu era decât un sortiment, la preț prohibitiv. Erau cozi imense la farmacie, așa că am renunțat (rău am făcut, că acum am rămas fără Aerius – a cumpărat lumea să fie în casă, în caz de -, așa că tușesc mândru, de mi-e nu știu cum să fiu în preajma cuiva).

Planurile de week-end s-au modificat radical, sâmbătă am atacat responsabil clanțe, întrerupătorare, ivăre, lanțuri de prindere; balustradă, cheițe de fermoar, carduri, chei; robineți, telefoane, telecomenzi, brichete; mânere de dulapuri, suprafețe pe care le atingem frecvent (zone de la tocul ușilor, blaturi, rafturi, glafuri). Și am pus la intrările în casă recipente cu dezinfectant chirurgical (îl aveam din vară, pentru musafiri mai mult: când suntem la grătar, în curte, nu se pot abține să mângâie câinii sau pisicile).

Mâinile îmi suferă de la cantitatea de săpun și dezinfectant, am conștientizat cât de des îmi ating fața cu mâinile (de sute de ori pe zi, cred), distanțarea socială nu mi se pare un calvar (oricum nu sunt cea mai sociabilă persoană din lume) și-s mândră că am convins două senioare să nu mai iasă din casă, una chiar mi-a cerut să-i plătesc facturile online.

Aveam deja în casă alcool sanitar și săpun (pentru insecticid la plante), săpun lichid (când ai în curte patru locuri cu apă curgătoare, acolo sunt plantate și recipiente cu săpun lichid, așa că uzual cumpăr la kg), mânuși din latex, tot pentru grădină, drojdie congelată – pentru papa bun la plante -, măști, pentru când stropim pomii – căutându-le, am redescoperit 3 perechi de mânuși de grădină colorate, cu floricele, prilej de bucurie și zâmbet.

Vineri era soare și fain, strada goală, așa c-am făcut o plimbare. Vreo 2 km, 4 persoane întâlnite, toate – pe cealaltă parte a străzii; locuri libere de parcare în buricul târgului, traficul redus, autobuzele mai mult goale. Ceea ce m-a bucurat.

Aveți grijă de voi și, dacă vă pasă, rămâneți acasă.