Mai cu liliac, privighetori și covid 19

E mai și-i cald, a și plouat un pic și totul e verde nerușinat în preajmă; liliacul e cam anemic, cu miros slab (cele trei ture de temperaturi negative nu prea i-au plăcut), privighetorile au început și ele timide spectacolul, focul încă arde jucăuș în sobe.

Stranii vremuri trăim, când nu ne putem face planuri de azi pe mâine, când lucururi banale ne sunt acum inaccesibile; de când cu autoizolarea, am plecat de acasă o singură dată, ritualul de dimineață s-a ajustat un pic: înainte să verific biziday sau wheater.com citesc știrile pozitive ale dimineții la Orlando Nicoară, apoi verific raporatele oficiale. Mi-am schimbat din deprinderi, de la spălatul compulsiv pe mâini, la dezinfectat orice suprafață (mai am un pic și dezinfectez dezinfectantul), schimbat încălțări de casă/afară, dezinfectat tălpi; am realizat surprinsă cât de des îmi atingeam fața cu mâinile, mă scărpinam la nas, îmi dădeam părul din ochi, plus că nu știam că stau cu barba-n palmă când sunt concentrată.

Mereu am spus că fac parte din categoria norocoșilor care sunt plătiți să facă ceea ce ar face și gratis, pentru că le place; am lucrat cu drag (prilej cu care mi-am dat seama că biblioteca va trebui reconfigurată), am trăit chestii inedite (mai trece cineva pe lângă tine în timpul unui apelul video, ți se mai urcă o mâță în fața monitorului sau în brațe, cum e mai vizibilă), am intrat cu drag în grădină. Timp lin și fain, o experiență nouă: nu sunt în concediu, nu sunt la serviciu, fac ce vreau, cu drag și cu randament. Și dorm, după o lungă vreme nu mai am carență de somn.

Mi s-au schimbat dorințe și planificări (concediul la Ozun s-a amânat în toamnă), parcă filtrul prin care văd și-a schimbat culoarea, prioritățile sunt altele, multe-mi par mofturi acum; lista de cumpărături s-a ajustat: măști refolosibile (crem, bej, kaki, roșu, negru, grena, verde închis), dezinfectante de la Farmec cu preț de parfum de fițe (și pentru mâini, și pentru suprafețe), Furminator (perie pentru pisici, are dreptate Mihai Vasilescu, e Ferrari-ul periilor de pisici, am scos din Frida păr de încă o mâță).

Contrar așteptărilor, n-am pornit deloc netflix sau hbo go (doar ultimele episoade din Anatomia lui Grey ce le-am văzut), când mai prind vreun film la tv. mă contrariază să văd oameni îmbrățișându-se, copii târându-se în piețe publice printre porumbei (îmi imaginez noi lumi și civilizații dezvoltându-se pe mânuțele lor), să nu mai spun cât de straniu mi se pare să văd oameni fumând în restaurante, baruri.

Pensiunea de lângă noi e centru de carantină, m-a mirat și m-a bucurat decizia proprietarilor: oamenii sunt în izolare într-un peisaj de carte poștală cu căprioare, iepuri, fazani și alte nenumărate păsări, au terasă generoasă, sunt departe de lumea dezlănțuită. În dimineața de 1 Mai fumul de la grătarul de la pensiune m-a făcut să zâmbesc și mi s-a părut tare drăguț să le ofere grătar oamenilor aflați în carantină.

Și mă tot gândesc la Fahrenheit 451.