E mai și-i cald, a și
plouat un pic și totul e verde nerușinat în preajmă; liliacul e
cam anemic, cu miros slab (cele trei ture de temperaturi negative nu
prea i-au plăcut), privighetorile au început și ele timide
spectacolul, focul încă arde jucăuș în sobe.
Stranii vremuri trăim, când
nu ne putem face planuri de azi pe mâine, când lucururi banale ne
sunt acum inaccesibile; de când cu autoizolarea, am plecat de acasă
o singură dată, ritualul de dimineață s-a ajustat un pic: înainte
să verific biziday sau wheater.com citesc știrile pozitive ale
dimineții la Orlando Nicoară, apoi verific raporatele oficiale.
Mi-am schimbat din deprinderi, de la spălatul compulsiv pe mâini,
la dezinfectat orice suprafață (mai am un pic și dezinfectez
dezinfectantul), schimbat încălțări de casă/afară, dezinfectat
tălpi; am realizat surprinsă cât de des îmi atingeam fața cu
mâinile, mă scărpinam la nas, îmi dădeam părul din ochi, plus
că nu știam că stau cu barba-n palmă când sunt concentrată.
Mereu am spus că fac parte
din categoria norocoșilor care sunt plătiți să facă ceea ce ar
face și gratis, pentru că le place; am lucrat cu drag (prilej cu
care mi-am dat seama că biblioteca va trebui reconfigurată), am
trăit chestii inedite (mai trece cineva pe lângă tine în timpul
unui apelul video, ți se mai urcă o mâță în fața monitorului
sau în brațe, cum e mai vizibilă), am intrat cu drag în grădină.
Timp lin și fain, o experiență nouă: nu sunt în concediu, nu
sunt la serviciu, fac ce vreau, cu drag și cu randament. Și dorm,
după o lungă vreme nu mai am carență de somn.
Mi s-au schimbat dorințe și
planificări (concediul la Ozun s-a amânat în toamnă), parcă
filtrul prin care văd și-a schimbat culoarea, prioritățile sunt
altele, multe-mi par mofturi acum; lista de cumpărături s-a
ajustat: măști refolosibile (crem, bej, kaki, roșu, negru, grena,
verde închis), dezinfectante de la Farmec cu preț de parfum de fițe
(și pentru mâini, și pentru suprafețe), Furminator (perie pentru
pisici, are dreptate Mihai Vasilescu, e Ferrari-ul periilor de
pisici, am scos din Frida păr de încă o mâță).
Contrar așteptărilor, n-am
pornit deloc netflix sau hbo go (doar ultimele episoade din Anatomia
lui Grey ce le-am văzut), când mai prind vreun film la tv. mă
contrariază să văd oameni îmbrățișându-se, copii târându-se
în piețe publice printre porumbei (îmi imaginez noi lumi și
civilizații dezvoltându-se pe mânuțele lor), să nu mai spun cât
de straniu mi se pare să văd oameni fumând în restaurante,
baruri.
Pensiunea de lângă noi e
centru de carantină, m-a mirat și m-a bucurat decizia
proprietarilor: oamenii sunt în izolare într-un peisaj de carte
poștală cu căprioare, iepuri, fazani și alte nenumărate păsări, au
terasă generoasă, sunt departe de lumea dezlănțuită. În
dimineața de 1 Mai fumul de la grătarul de la pensiune m-a făcut
să zâmbesc și mi s-a părut tare drăguț să le ofere grătar
oamenilor aflați în carantină.
Și mă tot gândesc la
Fahrenheit 451.
4 comentarii:
Fain! Ma bucur pentru tine ca ti-ai petrecut pandemia asa. Eu nu prea agreez lucratul de acasa, dar de fapt nu agreez lucratul in general :))) Cat am stat acasa, am apucat sa ma obisnuiesc un pic cu locul, apoi iar m-am dus la birou si tot asa. Nu mi-e comoda schimbarea, asa ca ori birou, ori acasa nonstop, altfel e obositor.
Cum stati cu starile de panica? Nu v-a incercat niciodata teama ca aveti covid? Nu ati avut dureri in gat, nas curgator, d-astea?
@cristina - stari de panica nu, dar a venit domnul meu cu o viroza mandra acasa, mi-a dat-o si mie, nas curgator, stranut, stare subfebrila, nu ne-am temut ca e covid.
nu v-ati temut??? eu cred ca as fi fost convinsa ca am! :)))))) la drept vorbind, cum poti sa fii sigur ca nu esti purtator asimptomatic? deci asta m-a omorat cu zile pe mine! plus sacaiala din gat.
@cristina - da, de asimptomatic m-as fi putut teme, in principiu. dar nu uita ca pitestiul nu e bucuresti, nici virusuri nu prea avem :) in plus, sunt in izolare.
Trimiteți un comentariu