Pe final de octombrie

 # Am bifat prima brumă, pe 14 dimineața am râcâit  pentru prima dată geamurile mașinii, am demarat focurile în casă, primul în dormitor - pe 18.10, acel cald de-acasă, m-a făcut să zâmbesc încântată, apoi în soba cu geam din bibliotecă – flăcări jucând pe pereți, lemne arzând zgomotoase, mi-a fost dor.

# Ușile stau continuu închise, grădina e gol-tomnatică, câinii mănâncă fericiți nuci, în curte trandafirii continuă să înflorească. Găinile ouă când și când, pisicile stau mai mult prin casă, i-am făcut baie lui Jinx – n-a fost prea încântat, dar e evident că i-a prins bine; câteva zile m-a urât, n-a vrut să mănânce de la mine, acum i-a trecut.

# Urma arată într-un mare fel, după două evadări prin preajmă și culegerea a tot ce-a-nsemnat turiță, ciulini, mărăcini și alte chestii agățătoare. Parc-ar fi un câine abandonat toamna târziu la stână, cu greu reușesc să-i eliberez măcar ochii; ca să mă lase s-o curăț, trebuie s-o las să mă iubească, așa că miros într-un genial fel: a câine ud, murdar. Balele sunt bonus.

# De când cu ploile, s-a răsculat instinctul de excavator în toți câinii, sapă compulsiv gropi mai mici, mai mari, după posibilități, e o inconștiență periculoasă să ieși pe timp de noapte fără lumini aprinse – mereu se modifică arhitectura curții. Mă gândesc c-am putea să-i închiriem la construcții, eftin, băeți, eftin.

# La capitolul Cum știi că ești mai deștept decât limita legală: când, vrând să bagi cablul de date în mufa USB, apeși pe butonul de power. Sublim.