Fugit de-acasă. Sibiu 2. Ochișori

Giratorii și sensuri unice, semafoare cu buton și minibuze verzi, sunt câte 4-8 contoare pentru aceeași casă în care pe vremuri locuia o unică familie de sași, multe tinere la cerșit, muncitorii de la salubrizare sunt cam toți asiatici, un tip din Nepal, neîngrijit, cu telefonul pe traducere: Mi-e foame, vă rog să mă ajutați!

Multe persoane cu dizabilități, în cărucioare, vesele, pentru că infrastructura e de așa natură încât au acces, concert de orgă vineri, la prânz, la Catedrala Evanghelică (orga mică), iar pe seară, când ne îndreptam către cazare, am auzit orga mare – se făceau probe după ce tocmai fusese curățată, așa c-am intrat iarăși și-am avut parte de încă vreo 45 de minute de suflet înalt.

Multe dughenuțe de meșteșugari, reparații încălțăminte sau croitorie, blănărie, pielărie; nu sunt magazine cu antichități, mai toate suvenirurile sunt madeinchina, le găsești și la Bran ori pe litoral; am găsti un magazinuț cu hand made-uri, dar produsele la niște prețuri nejustificate: un magnet de frigider mic, din fimo, 19 lei, cămășile nepaleze pe care le cumpăr de pe net cu 65 lei – 99 lei).

Orașul istoric are pavajul și infrastructura refăcute, majoritatea clădirilor sunt renovate, la multe se lucrează, în piețe sunt multe coșuri de gunoi, pe străduțe nu prea, e drept, nu e nici mizerie. Primăria e renovată frumos, un amestec de vechi cu modern, fosta curte interioară e acoperită cu sticlă, sunt și vitralii (am fost ghidați de o localnică superdrăguță pe care am întâlnit-o întâmplător.

Ochii Sibiului